Martie 15, 2010

Teatrul de papusi

Posted in Uncategorized la 9:14 am de icedcappuccino

Dimineata urmatore raze jucause de soare imi gadilau nasul in timp ca Dylan planta saruturi dulci  pe obrazul meu.Doamne..nu-mi vine sa cred ca ceea ce s-a intamplat seara trecuta nu a fost un vis…si daca ar fi fost…ar fi trecut pe primul loc pe lista mea de „cele mai bune vise ever”.Ok…nici macar nu aveam o astfel de lista dar oricum ar fi fost  pe primul loc.Am simtit cum imi netezeste cuta dintre sprancene si l-am privit putin amuzata si nelamurita.El s-a uitat la mine ca si cum ar fi avut cel mai evident motiv sa faca gesturile pe care le facea:
-Ceee?Mereu mi-am dorit sa fac asta…
-Sa-mi netezesti cuta dintre sprancene?
El a parut putin dezamagit..
-Si asta…
Si buza de jos a inceput sa-i tremure putin si a facut niste ochi de catelus suparat incat parca mai aveam putin si plangeam cand il vedeam..
-Si mai ce ai vrut mereu sa faci?
In ochii lui a aparut o luminita aparte ca si cum unui copil i-ar fi fost ingaduita oricie tampenie fara sa fie obligat sa accepte consecintele.
-Si asta…Si spunand asta a inceput sa ma sarute usor coborand pe linia maxilarului,apoi pe gat.Am chicotit usor pentru ca respiratia lui ma gadila.
-Hmmm…ma asteptam la alta reactie..
Si spunand astea a inceput sa coboare mai jos…spre sanii mei.Atunci am realizat ca eram acoperita doar de un cearceaf .La acest gand am rosit puternic si am inceput sa ma rog ca Dylan sa nu fi observat.Dar ca de obicei nu am noroc pentru ca el pare sa observe de fiecare data cand rosesc…asta devine chiar enervant.Si colac peste pupaza a inceput sa rada.
-Ce-i asa de amuzant?
Am spus eu tragandu-mi cearceaful pana in gat.
-Hahahah…nu-mi vine sa cred ca dupa tot ce ai facut azi noapte inca mai rosesti.E cea mai dulce chestie pe care am vazut-o in viata mea.Esti adorabila.
-Dylan..poti te rog sa incetezi sa mai faci misto pe seama mea?Nu e amuzant.
-Ba da…
Si spunand asta a tras cearceaful de pe mine printr-o miscare fluida,aproape naturala.Socata inca si cu cearceaful mult prea departe…nu am putut sa fac altceva decat sa ma arunc la el in brate.Macar asa nu o sa se poata holba la mine.Il amuza foarte tare sa ma tachineze in acest mod din cate-mi dau seama.
-Ha…inteligenta miscare.
Si spunand astea s-a indepartat de mine ranjind superior.Ahhh…sa nu mai fac asta niciodata.M-am prefacut imbufnata,m-am intors cu spatele si mi-am ingropat fata in perna.A inceput sa rada in hohote de-a dreptul.Asta chiar devine enervant.Lasa ca-i arat eu lui.Nu-mi venea nici o idee prin care sa-l fac pe el sa rosasca asa ca m-am hotarat sa-l fac sa-si doreasca sa am cearceaful pe mine.Ok Dylan…vrei sa joci dur…tine-te bine.Sa vedem noi acum ale cui rasete o sa zguduie patul.Mi-am facut repede un mic plan si am zambit triumfator.M-am intors si l-am surprins privindu-ma cu o dorinta si adoratie pura.Asta mi-a dat putin curaj.El m-a privit putin dezorientat iar eu mi-am bagat degetul in gura umezindu-l si plimbandumi-l pe gat.Dylan mai avea putin si facea atac de cord cand m-a vazut.Nu stia cu cine se pune.Am continuat incurajata de reactiile lui si am inceput sa-mi masez sanul stang si sa gem usor.Am auzit cum aeru i-a parasit plamanii intr-un mod violent.Am continuat miscarea in timp ce cu cealalta mana imi masam abdomenul.Expresia lui ma facea sa ma simt din ce in ce mai bine.Se uita la mine ca si cum eram unica fiinta de pe pamant…si el isi dorea sa ma manance.Imi placea asta…imi placea in principal pentru ca il inebuneea pe el.Mi-am dus mana in josul abdomenului  iar el a facut ochii dublii la propriu.
-Wowowow…nu o sa faci  asa ceva…
-Mmmm..ce anume sa fac?
Nu mi-a mai raspuns,in schimb a cedat si a inceput sa ma sarute frenetic pana cand s-a oprit brusc.
-Imi place ca stii sa joci…aproape m-a pacalit!Si zicand astea s-a dat jos de pe mine si a inceput sa ma priveasca din cap pana in picioare.Bineinteles ca am rosit a nu stiu cata oara pe ziua de azi.
-Nu inteleg de ce rosesti…acum 2 minute incercai cu nerusinare sa ma seduci.Daca ai vedea cat esti de frumoa…
Dar s-a auzit usa de la intrare si am ramas inmarmuriti amandoi pana cand ceva in capul meu a facut click si am sarit ca bagata in priza si m-am imbracat.Dylan pe de alta parte a aruncat neglijent cearceaful pe el si ma privea amuzat.Pasii unchiului meu se auzeau pe coridor si banuiesc ca de enervare si din instinct de auto-aparare am sarit in pat peste Dylan.
-Jur ca o sa mi-o platesti…cu varf si indesat!
-Sigur ca da…
Si exact cand vroiam sa iau o perna si sa-i dau in cap lui Dylan s-a deschis usa.Nu stiu cum se vedea din afara dar mi-am dat seama ca pozitia mea nu era foarte decenta pentru ca am auzit-o pe Aubrey tusind:
-Ce faceti voi 2 aici?
-Aaaa..noi…aaaa…nu se scoala Aubrey…nu stiu ce sa fac!Si Dylan s-a conformat imediat si a inchis ochii.Cand credeam ca am scapat desteptul…care se presupunea ca ar trebui sa doarma isi plaimba mana pe coapsa mea iar eu incepusem sa respir din ce in ce mai greu.
-Wai nepotica,a spus Charles care intre timp aparuse in tocul usii,e grav!
Aubrey a inceput sa rada imediat iar Dylan abia se abtinea.Ce era asa amuzant si eu nu ma prindeam.
-Naty scumpo,asculta sfatul unei prietene….ce grav ca nu se scoala..
-Ce-i asa de grav..o sa-l stropesc cu putina apa si…..oooooo nu…nu pot sa cred.
Atunci au izbucnit toti in hohote isterice.
-Iesiti imediat afara…asta e culmea.Aubrey…cauta-ma in camera cealalta…Dylan treci si imbraca-te!
-Oooo..nu te necaji Naty…o sa rezolvati si problema asta…a spus Aubrey si un alt val de rasete a umplut incaperea.
-Afaraaaa…acum!
Bineinteles ca nu am scapat de chicote jenante nici la micul dejun.De cum incolo o sa am cu siguranta mai multa grija la exprimari.Daca mai trec printr-o dimineata ca asta o sa mor de rusine probabil.Aubrey si Charles au propus sa ne plimbam prin parc si am fost incantati de idee pentru ca oricum altceva nu aveam de facut.Din nu stiu ce motiv Charles alaesese sa ne invoiasca in vinerea asta pe motiv ca dorea sasi petreaca mai mult timp cu familia.Am facut poze…ne-am plimbat…nea-am jucat cu copii si as putea spune ca a fost una din cele mai frumoase zile pe care le-am trait.Eu am pornit spre locul meu favorit din parc…teatrul de papusi in timp ce ceilalti cumparau vata pe bat.Nu mai mancasem asa ceva de ani.Teatrul era asa cum il stiam de cand eram mica.Poate de asta iubeam asa de mult locul.Veneam aici cand aveam o problema,atunci cand simteam nevoia de putina intimitate sau atunci cand scriam ssau desenam.Era locul din care ma inspiram,locul care imi filtra sentimentele si ma facea sa ma simt in siguranta.Acum ajunsesem acolo pentru ce eram fericita si simteam nevoia sa impart asta Era atat de special pentru mine.
Fara sa ma gandesc la ceea ce fac,mai mult din reflex,am scos caietul si am inceput sa scriu.Nu-mi doaream ca senzatiile pe care le simt sa fie uitate sau sa le fie diminuata intensitatea.
„Prima sclipire de viata din ochii ei…prima data cand poate sa respire cu adevarat si asta pentru ca e el langa ea.Pentru ca el a invatat-o sa respire din momentul in care i-a taiat respiratia cu o atingere suava a buzelor.El…acelasi care a invatat-o sa vorbeasca in momentul in care a redus-o la tacere cu un sarut in care se impleteau visele lor.El singurul care a facut-o sa vada in momentulin care erau amandoi in intuneric….a facut-o sa vada frumusetea cu adevarat chiar daca erau in bezna…pentru ca il putea vedea..cu fiecare celula a corpului ei.Cu el a invatat ca nu poate sa dea 2 bani pe cuvinte in momentul in care o privea in ochi si ea intelegea imediat acea privire jucausa si apetisanta.A invatat-o ce inseamnau senzatiile atunci cand fara sa ridice inca mana de pe pat ea putea sa-i simta deja bratele in jurul taliei.El…aceeasi persoana care a invatat-o ca un sarut nu inseamna contactul dintre 2 buze…a invatat ca inseamna atractie,magie,electricitate.Datorita lui a inceput sa-i placa chimia…desi nu o intelegea o simtea mai bine decat oricine.El…cel care a invatat-o sa mearga atunci cand o plimba in brate pe malul marii si vantul se juca in parul ei.Alaturi de el a invatat ce inseamna cu adevarat „a-i fi foame”…pentru ca desi ii aducea mancare la pat ei ii era pofta de un singur lucru…de el.El a invatat-o ce inseamna curiozitatea atunci cand,lasandu-se atrasa in jocul lui copilaresc l-a cautat in tot parcul central.Nu i-a  aratat totusi ce inseamna ploaie cu adevarat..pentru ca nu a simtit nici frig si nici spaima cauzata de tunet…nu…atunci cand se sarutau in ploaie ea nu simtea decat buzele lui si aveau propriile tunete…..
S-au invatat unul pe altul sa traiasca iubind nu sa iubeasca traind…”
Mai era atat de putin timp pana la vacanta..pana cand vor putea sa fie de nedespartit.
-Natashaaaa…iesi imediat.
-Aici Aubrey!
-Normal ca aici…nici nu ma gandeam ca vei fi altundeva.
Am zambit..ma cunostea atat de bine.
-O sa trebuiasca sa-mi povestesti tot..
Am ramas putin socata.Era o atat de buna observatoare.Nu-mi venea sa cred.A zambit probabil la expresia fetei mele m-a luat de mana si am pornit spre aleea centrala a parcului.
-Candva o sa-ti povestesc Aubrey…intr-o zi!

Martie 1, 2010

Nimic in plus sau in minus

Posted in Uncategorized la 8:10 pm de icedcappuccino

      In drum spre casa aproape ca m-a bufnit plansul…ma simteam atat de aiurea.Si in fond si la urma urmei nu aveam nici un motiv intemeiat.Nu e ca si cum l-as fii inselat pe Dylan…nici pe departe..il iubeam extrem de mult…nici nu am cuvinte sa exprim..nu am atata caldura in privire ca sa exprim caldura pe care o simt in inima atunci cand ma gandesc la persoana lui.E omul cu care as putea sa merg la capatul pamantului sis a ma simt acasa…pentru ca acasa ar insemna locul in care este el.Cum am putut sa fiu atat de idioata si sa fac ce am facut…dar pana la urma ce am facut?Pana la urma purtam hanoracul lui…pe pielea goala si ii inhalam mirosul…si simteam un fior ciudat…la dracu ce-i cu mine?Am simtit ca ochii ma inteapa iar capul incepe sa-mi vajaie.Cand am intrat pe usa déjà lacrimile mi se innodau sub barbie.Ce mama dracului am?

     Am intrat in casa de-a dreptul contrariata de propriul comportament asa ca am fugit spre camera mea fara sa ma uit foarte bine pe unde merg.Deodata o mana fierbinte m-a prins de talie iar eu m-am simtit coplesita de toate sentimentele si senzatiile care au devenit dintr-o data mult prea puternice.M-am trezit luata in brate in timp ce plangeam si spuneam printer suspine ca-mi pare rau.Si chiar imi parea rau…nu stiam sigur pentru ce dar ma simteam vinovata.M-am simtit asezata pe pat si am fost invaluita de parfumul lenjeriilor.Ca printr-o minune mi-am recapatat simtul orientarii…ca si cum toate simturile mele ar fii fost activate de un click…eram in camera la Dylan.A vrut sa ma desprinda din brate dar l-am strans atat de tare inact am ramas amandoi fara suflu.Asta imi doream…sa-l tin atat de aproape de mine incat sa nu mai simt nimic in jurul meu…sa ma simt invaluita de fiinta lui.

     -Shhh…gata Naty…iubito te rog nu mai plange…uita-te la mine..Naty…inebunesc te rog opreste-te!

     Dumnezeule cum putea sa fie atat de perfect?Am incercat sa ma opresc din plans iar el imi stergea inebunit lacrimile ca si cum de asta sr fi depins viata lui.Dupa ce lacrimile mi s-au potoit si voceam mea si-a pierdut suspinele ma asteptam sa zica ceva dar el parea ca era prea preocupat sa ma stranga in brate sau sa ma alinte pe mine.Si pe moment era fericita….eram calma…ma calmase…facea lucruri pe care nici macar Aubrey nu le reusea.Era atat de perfect…prin ce minune oare era langa mine acum?

           -Dylan?

          -Da iubito?

          -Nu ma intrebi de ce am plans?

     -Astept sa-mi zici atunci cand o sa fii pregatita sa o faci…pana atunci vreau sa stii ca sunt aici pentru oricie ai nevoie.

Daca continua in ritmul asta o sa plang iar.Si asta am si facut in timp ce-I povesteam ceea ce s-a intamplat la scoala.A ramas putin socat cand am terminat…probabil si uimit de pluseul meu de sinceritate.A zambit mi-a zis prostuta si m-a strans in brate.

-Nu esti suparat?…pentru ca daca esti suparat ai toate motivele…adica sa vin aici sis a-ti spun toate astea in timp ce tu esti ingrijorat pentru simplul fapt ca eu plang…Dylan imi pare atat de rau…adica…nu stiu…e atat e complicat…si daca

-Nu…nu sunt suparat!A zis el cu un zambet micurt in coltul gurii…

Nuuuu…nu era suparat pe mineee…dar cum e posibil..nu am auzit eu bine?
-De ce?
-De ce as fii…esti aici cu mine si plangi dintr-o chetsie minora care crezi ca m-ar putea rani..cand nu esti tu aia vinovata macar.Dar cel mai important Naty…esti la mine in brate…si simt ca nimic si nimeni nu-ti va putea lua locul asta…numai simpla ta dorinta.

-Niciodata!

-Dylan?

-Da iubito?

-Te iubesc atat de mult!

-Doamne…esti asa un copil…mai are rost sa-ti spun ca si eu?

-Da..

-Te iubesc enorm!

-Multuumesc…

-Pentru?

-Pentru tot!

Si am adormit pe pieptul lui…inhalandu-I mirosul fin si ascultandu-I bataile inimii.Dintr-o data am ajuns undeva pe o plaja cu el si ne tineam de mana.Ciudat era faptul ca ma vadeam pe mine in viitor…era ca si cum mi-as fi privit viata din exterior!Dintr-o data pe plaja a aparut Justin iar cu cat acesta se apropia Dylan se indeparta.Nu parea ca e nici un fel de invidie sau de suparare intre ei.Pur si simplu se priveau ca si cum unul m-ar fi incredintat altuia.Dylan avea pe buze nelipsitul zambet dar ochii lui exprimau tristete si in acelasi timp veselie…era ca si cum se indeparta dar stiind ca asta e calea cea mai buna!…Domtr-o data m-a lovit o durere puternica in piept…ca si cum cu fiecare pas pe care Dylan il facea in inima mea se infigea sagetica.Nu vroiam sa plece si m-am trezit ca alergam dupa el…dar era departe si nu-l puteam ajunge.Si ma privea ca si cum trebuia sa ma intorc la Justin.Eram atat de furioasa si de trista incat nu m-am oprit din alergat si am tipat dupa el…”stai…asteapta….intoarce-te..te iubesc”.Dintr-o data m-am trezit zgaltaita…ca si cum 2 maini puternice ma scoteau din propriul vis.

-Iubito linisteste-te gata…sunt aici..nu plec niciunde…gata..shhhh…a fost un comar…copii au mereu cosmaruri…gata puiule!

Lacrimile isi facusera aparitia…de data asta de fericire ca nu-l pierdusem si dintr-o data am simtit o nevoie acuta de el.Vroiam sa-l simt…vroiam ca fiinta mea sa fie coplesita de a lui.Nu vroiam sa-I dau drumul niciodata.Mi-am dat seama ca inca mai aveam pe mine hanoracul lui Justin si am inceput sat rag de el cerandu-I lui Dylan sa-l dea jos.Fata lui Dylan trecea de la ingrijoarare la uimire…de la uimire la soc.

-Nu-l vreau…te rog…m-am zmiorcait eu.

Si-a tinut respiratia luandu-ma in brate si sarutandu-ma pe crestet.A luat cearceafu,m-a acoperit cu el si apoi bagand mainile pe sub cearceaf mi-a dat jos hanoracul apoi strangandu-ma la pieptul lui.Amintindu-mi de visul acela  ciudat am inceput sa tremur si sa-l strang si mai tare in brate incercand sa omor distanta déjà inexistenta dintre noi.Am inceput sa-l sarut cu atata pasiune incat buzele noastre se zdrobeau una de alta.Saruturile erau incarcate de dorinta…de nevoie pur si simplu in stare concentrata.Am inceput sa desfac incet nasturii camasii lui Dylan iar in momentul in care acesta a inceput sa-I plimbe mainile pe spatele meu am scancit usor de placere moment in care Dylan a interrupt bursc sarutul.Nu am simtit niciodata un sentiment de respingere atat de puternic…era aproape acut si facea sa ma doara fiecare particica a inimii.

-Iubito indicat ar fi sa te culci altfel o sa se ajunga prea departe!

Si spunand astea m-a sarutat usor pe frunte si m-a ridicat in poala lui sprijinindu-mi capul de pieptul lui.M-am simtit sufficient de respinsa si de frustrate dovada fiind ca lacrimile si-au facut aparitia din nou pe obrazul meu.

-Iubito imi pare rau ca mi-am pierdut contolul!nu o sa se mai intample promit.

Colac peste pupaza acum credea ca ma speriasem ca ma atinsese pe spate!Ce-I cu baiatul asta?

-Nu Dylan…doar ca eu…stii..eu…vreau!
-Ce anume iubito…o sa-ti aduc tot ce vrei!

-Nu Dylan…te vreau pe tine…esti tot ce vreau in momentul asta!

-Dar pe mine déjà ma ai iubito…nu o sa plec niciodata de langa tine!

-Dylan,am spus eu printer lacrimi,vreau sa faci dragoste cu mine…aici si acum…te implore…am nevoie de asta!

La auzul acestor cuvinte corpul lui a devenit putin tensionat,chiar rigid as spune in timp ce corpul meu era zguduit de suspine.

-Dar Natasha….nu esti intr-o stare foarte buna…ca sa nu mai pun in calcul si durerea…care e inevitabila desi as da oricie sa nu fie asa!

-Nu-mi pasa…te vreau si nu exista nimic ce ma poate impiedica!

-Nimic ce te poate impiediaca sa vrei sa ma ai sau sau ma ai?
-Sa vreau sa te am Dylan…

-Cat de mult ma vrei iubito?

-Atat de mult incat distanta dintre noi imi provoaca o durere fizica..

-Oh chiar asa iubito..facem un targ…tu primesti ce vrei in schimb incetezi sa plangi!

Un ultim suspin mi-a fost inabusit de buzele suave si blande ale lui Dylan care mi-au acaparat  total gura si lasandu-ma in impsibilitate de a suspina.In schimb am gamut usor in gura lui in momentul in care limba lui a treasat conturul buzelor mele.Un fior de caldura mi-a strabatut corpul facandu-ma sa tremur.I-am putut simti zambetul in timp ce ma saruta usor pe gat.Se parea ca fiecare geamat al meu ii oferea o plaere deosebita.Uneori poate sa fie atat de copil.Mmmm…dar ceea ce facea acum era departe de copilarie.Buzele lui au coborat in jos si cu o miscare fluida cearceaful cu care eram acoperita a disparut undeva in décor iar buzele lui au inceput sa-mi alinte sanii intr-un mod destul de obraznic.Probabil ca in mod normal fata mi-ar fii luat foc de jena dar acum corpul imi fusese inundta de o senzatie de placere care imi anihila pur si simplu jena.Hainele au disparu de pe noi iar odată ce a înlăturat materialul s-a dat în spate să se uite la mine şi eu am roşit automat.
     – Nu-ţi fie jenă, iubito. Eşti frumoasă. A şoptit el şi a început să mă sărute sub ureche.In timp ce maina lui imi aluneca usor intre coapse.La asta nu ma asteptam asa ca am incercat sa il opresc dar cu cealalta mana m-a prins de incheietura ghidandu-mi mana spre abdomenul lui si putin mai jos.Atunci cand a inceput sa se joace pur si simplu cu degetul bagandu-l si retragandul usor dintre coapsele mele i-am gemut numele din placere pura.Se pare ca asta l-a impulsionat caci a mai adaugat un deget si l-a adancit putin mai mult decat trebuia caci am simtit o durere ascutita si am tipat inainte ca gura lui sa poata acapara sunetul:

-Dylan …au ma doare…inceteaza…nu-mi place!

-Shhh…fii o fetita cuminte…asta va face lucurile mai usoare!

Si zicand astea a continuat miscarea care ma facea sa gem pur si simplu de placere avantandu-se totusi din cand in cand dar avand grija ca gura lui sa o tina ocupata pe a mea.Tachinarea asta ma aducea la limita totusi
-Dylan…ok doamne..inceteaza…te vreau…acum!
Mana lui s-a retras ajungand pet alia mea iar eu,simtindu-I lipsa mi-am arcuit soldurile spre el.Ultima lui doza de autocontrol a disparut atunci cand l-am implorat sat ermine asa ca printr-o miscare lenta dar ferma a intrat in mine.Senzatia de placere a fost inlocuita de sentimental ca ceva s-a rupt in mine,sentiment precedat de o durere acuta.Am vrut sa –mi schimb pozitia dar corpul lui Dylan preset de al meu facea miscarea aproape imposibila iar el mi-a soptit in timp ce picaturi fine de sudoare ii apareau pe piept:

-Doamne,ai putina rabdare…o sa treaca…shh…nu te misca…faci asta sa fie mai rau!
Dar in scurt timp nu m-am putut abtine si in dorinta de a-l saruta si eu pe el m-am miscat si am fost coplesita de o senazatie de placere amestecata cu durere.Cum putea ceva atat de dureros sa fie atat de placut in acelasi timp.M-am trezit strigandu-I numele lui Dylan si implorand pentru mai mult.El a zambit oferindu-mi ceea ce dorea.In momentul in care credeam ca mai bine de atat nu se poate am simtit toata placerea acestei seri concentrandu-si in corpurile noastre ce se imbinau ca doua piese de puzzle facute una pt cealalta si unite de placere.Dylan era mai mult decat imi imaginasem vrodata.Era mai mult decat meritam…si era al meu..iar eu a lui!

-Naty iubito…nu ai idée cat te pot iubi.Esti atat de placuta…de minunata…am vrut sa-ti arat cerul sit u m-ai dus dincolo de el..nu credeam ca asa ceva e posibil!

-Si eu te iubesc Dylan!Am spus eu in timp ce mi plimbam mana in josul abdomenului sau.

-Ce anume incerci sa faci?

-Hmm…ceva asemanator c ice am facut mai devreme…am zis eu rosind si muscandu mi buza

-Oooo nunu nu domnisoara…e prea devreme…vrem totusi sa mai poti merge maine!La culcare!

Si spunand astea am chicotit si am adormit pe pieptul lui,ascultandu-I bataile inimii si inhalandu-I mirosul ca de obici in timp ce el trasa cerculete pe spatele meu soptindu mi cat de mult ma iubeste.Acum era totusi ceva diferit de celelalte seri,amandoi simteam asta…acum apartineam unul altuia.

Februarie 27, 2010

vopsea-capitolul XI

Posted in Uncategorized la 7:04 pm de icedcappuccino

In momentul in care am auzit alarma sunand am fost putin contrariata.Parca era duminica nu?Mi-a luat jumatate de secunda si ziua de azi devenise cea mai rea din viata mea.In loc sa fie o duminica splendida cu iubitul si cu familia mea…din care mai nou facea parte in mod aproape official si prietena mea Aubrey eu trebuie sa ma duc sa am grija de niste tanci rasfatati.Aaaa…si am uitat sa mentionez…ca si cum asta nu ar fi fost sufficient…tampitul de Justin o sa fiesi el acolo ca sa-mi faca ziua si mai placuta decat banuiesc ca va fii déjà.Cu aceste ganduri m-am ridicat din pat si am intrat la dus.Pentru unele personae dusul poate sa fie o sursa de calm,o sursa de energies au o chestie pur si simplu necesara(nu vreau nici macar sa ma gandesc la persoanele pentru care e o chestie de care se pot lipsi)…pentru mine dusul era singura modalitate de a ma trezi binedispusa.Imi placea atat de mult sa stau sis a ma gandesc la cate in luna si in stele in timp ce apa calda imi maseaza pielea incat uneori uitam pur si simplu unde ma aflam si mama trebuia sa strige dupa mina ceva gen..”Naty scumpo…te ai inecat sau vrei sa nenorocesti jumatate din cantitatea de apa a planetei?”Mdaaa…mama are mereu un mod anume de a face oricie.Nici macar pe mine nu m-a facut normala dupa spusele persoanelor care ma cunosc.Oricum e clar ca asa nu se mai poate continua..trebuie sa vorbesc cu Justin ca de la persoana la persoana si sa incetam odata cu “certurile” astea stupide.Pana la urma poate ca si eu am fost putin stupida…adica serios vorbind…nici eu nu m-am comportat mai matur decat el.O sa-mi calc pe orgoliu si o sa-I cer sa terminam cu joaca asta de-a soarecele si pisica.Bineinteles eu fiind pisica..muahahah…Mi-am dat un sut mental pentru ultima chestie..nu cu o astfel de atitudine se rezolva conflictele.Doamneee….daca o tin in ritmul asta o sa ajung la scoala cand o sat ermine copii aia facultatea.Si cu acest gand m-am imbracat si am trantit usa dormitorului meu.In fuga am trecut pe langa usa lui Dylan.Corpul meu a fost strabatut de un fior si nu mi-am putut inabusi impulsul de a intra sa-l vad cum doarme.Mare gresala..pentru ca imediat ce ochii mei au recunoscut silueta perfecta a lui Dylan am intrat ca in transa si m-am asezat langa el.Era atat de frumos cand dormea…pana si cuta pe care o facea intre sprancene de cate ori il preocupa ceva era acum neteda.Pe buze avea un zambet micut…diferit…parea asa copil.In contrast cu pieptul care acum era descoperit si era mai mult decat ametitor sa-i vad liniile…sa-i simt fiecare muschi.Era de-a dreptul delicious sa-l privesc dar cum toate lucrurile bune aveau un sfarsit mi-am adus aminte ca trebuie sa plec.Nu m-am putut abtine totusi si i-am plantat un sarut pe piept..i-am simtit inima batand sub buzele mele si daca nu plecam in momentul ala eram pierduta pe vecie.Dumnezeule ce-mi face omul asta?Am iesit din camera lui buimacita…cred ca sunt indragostita.Nu credeam sa o zic niciodata dar persoana lui ma fascineaza ma uimeste si ma intriga.Mi-am gasit mp3-ul si am ieist pe usa inainte sa mai gasesc cine stie ce motiv ca sa mai pierd timpul.Uneori eram atat de usor de distras incat ma enervam pur si simplu.Parca eram cazuta din nori.
Am intrat pe poarta scolii cu gandul ca Justin nu poate sa fie asa cum il credeam eu si ca merita sa nu ne mai certam.

**
Retrag tot ce am spus vreodata bun despre tampitul ala.Retrag tot…nu o sa mi-o iert niciodata ca am vrut macar sa-mi calc pe orgoliu si sa pun capat conflictului.Defapt cred ca tocmai m-am hotarat sa-l omor.
-“Natasha iesi imediat de acolo ca-ti jur ca daca vin dupa tine te scot cu picioarele inainte!”
-Justin tu esti idiot…chair nu intelegi?

-Nu face pe desteapta si iesi!
-Nu am ce discuta cu un tampit ca tine…vad ca nu vorbim aceeasi limba!
-O sa te scot de acolo afurisito ce esti!
Sa recapitulam…Am ajuns cu 20 de minute intarziere.Doamne Dumneseule…fa o minune ca sa nu afle directorul sau invatatoarea..sau mai grav…parintii.Nu vreau sa-mi inchipui o mamica nervoasa ca plodul ei nu a mancat pachetelui la ora 9.00 ci la ora 9.05.Am alergat pe coridor in speranta de a ajunge cat mai repede si am rasuflat usurata cand,privind pe geamul clasei am observat ca Justin ajunsese déjà.Chestia ciudata e ca din clasa nu se auzeau tipete..urlete ..injuraturi sau plansete.Nici pe departe…copii erau stransi in cerc si Justin era in mijlocul lor…probabil ce citea sau povestea ceva.Ciudat…se simtea atat caldura in privirea lui…atata afectiune incat ajunsesem sa ma intreb daca vorbeam de acelasi Justin.Am fost uimita cand am vazut ca o fetita bloda cu ochisori albastri si cu bucle s-a apropiat si i s-a cuibarit in brate.Mai aveam putin si-mi adunam maxilarul de pe jos in momentul in care l-am vaut pe Justin mangaind-o cu afectiune si plantandu-I un sarut pe crestet.Fetita a zambit si l-a privit la randul ei cu afectiune.Dumnezeule nu-mi vine sa cred ca e Justin.In timp ce vorbea cu ei o zgatie de fetita cu parul negru cu bucle largi si ochisori verzi s-a ridicat si s-a indreptat spre dulap agatand in drumul ei un scaunel.Justin nu a observat miscarea.Ma intreb ce vroia sa faca obraznicatura mica cu scaunelul dar pana sa procesez eu informatia(mai tarziu am ajuns la concluzia ca mintea mea nu face conexiunile pe care un creier de copil le-ar face atat de rapid) fetita se urcase déjà cu picioarele pe scaun in incercarea de a da jos de pe dulap o jucarie.In secunda urmatoare se dezechilibra.M-am speriat atat de tare incat am bufnit pe usa in incercarea de a ajunge la fetita.Se pare ca Justin reactiona mai bine in astfel de situatii pentru ca ajunsese la ea cu o fractiune de secunda inainte ca fetita sa faca contact cu solul si cu tot atata timp inainte sa ajug eu la ea.De spaima fetita a inceput sa planga iar Justin a strans-o mai tare in brate in incercarea de a o calma.Atunci mi-am dat seama ca fugind pt a o prinde pe fetita nu a dat importanta detaliilor si nu si –a dat seama ca intrasem in camera:
-Gata scumpo…a trecut.Vezi daca te urci pe unde nu trebuie.Doamne Dumnezeule…Natasha are cumva copii si eu nu stiu…pentru ca daca e asa bag mana in foc ca esti fiica ei..semanati ca doua picaturi de apa.Bine mai obraznicatura mica..e frumos ce ai facut.Vrei sa mor de inima?Sau mai rau?Sa ma omoare Natasha ca nu am avut grija de fiesa?
Si zicand astea a inceput sa rada si la fel si fetita pe care imbartisarea lui si mica gluma au abatut-o de la principalul motiv pentru care plangea.Va sa zica zvapaiata aia mica era ca si copilul meu?Am batut din picior si in momentul in care ochii lui Justin i-au intalnit pe ai mei fata lui arata ca a unui copil care tocmai fusese prins facand o prostie.
-Ea e Natasha nu?a intrebat fetita.Vreau si eu sa fiu ca ea!!!
-Poftim?am intrebat si eu si Justin jocati.
-Da.a raspuns ea.Vreau sa fie ea mama mea…e atat de draguta.
-Este nu-I asa?a zis Justin zambind dar zambetul i-a pierit repede atunci cand fetita i-a zis ca vrea deasemenea ca el sa-I fie tata.Jubilam…macar fetita il pusese in incurcatura si pe el.Dar zambetul mi-a pierit si mie tot la fel de repede in momentul in care fetita a inceput sa planga iar.Rasfatata mica nu primise raspunsul nostru si era de-a dreptul scandalizata.Ca sa evitam o alta sesiune de urlete eu si Justin am tipat amandoi ca da si am luat-o in brate pe fetita.
-Si acum copii,a zis Justin,ce v-am invatat sa faceti cand vine Natasha?
Deodata m-am simtit in pericol…si aveam si de ce pentru ca in secunda imediat urmatoare toti copii din clasa au inceput sa strige sis a aplaude…”Vrem sac ante Natyy…vrem sa cante Naty!!!!”
Pentru ca aflasem pe proprie piele ca nu e bine sa te pui cu ei m-am conformat nu inainte de a-i da lui Justin o privire ucigatoare.Am inceput sa cant o melodie in spaniola.Nu ascultam foarte mult muzica in spaniola dar imi placea melodia si recunosc ca ma bucura faptul ca Justin nu va intelege versurile.
No se porque, me gusta asi, tenerte tras mi espalda.
Pintandome, palabras tu, estate quieto y ven aquí.
Eres como un niño, grande.
Manejando un tanque, de papel.

Di que todo esto, tan solo es un vendaval,
y me hare cometa.
Di que todo esto, tan solo es una cancion,
y caere rendida.

No se porque, me gusta asi, que nadie sepa lo que es.
Saltandome, las reglas voy, a imaginarme un dia mas.
En el porche de cualquier motel.
Y hacer cosquillas en tus pies.

Di que todo esto, tan solo es un vendaval,
y me hare cometa.
Di que todo esto, tan solo es una cancion,
y caere rendida.

Cuando pasas cerca, es dificil respirar.
Y si te veo temblar, se que estas, igual que yo,
dos burbujas de jabon, que no paran de subir.
Este es un nuevo Big Bang,
este es, nuestro Big Bang.

Di que todo esto, tan solo es una cancion

-Hmm..o melodie superba chiar .Credeai cumva ca nu inteleg versurile?a zis el zambind superior.Mai ai multe de invatat despre mine.Copii au inceput sa aplaude si sa rada fericti.Macar ii facusem sa stea locului…spre deosebire de Justin eu inca nu descoperisem formula magica prin care sa-i fac sa stea linistiti.Si datorita legii cauzei si efectului i-a venit si lui Justin randul sa cante.Am ramas socata pentru a nu stiu cata oara pe ziua de azi.Avea o voce atat de catifelata si placuta atunci cand canta…si pe deasupra alesese o melodia dupa care eram pur si simplu moarta.Nu-mi vine sa cred ca un tampit ca el stia melodia aia.Am incetat sa mai pun intrebari si am ascultat pur si simplu iar la sfarsit incercam sa-mi dau seama in care moment am ajuns sa cant si eu cu el.
I don’t have a reason to be proud of you.
You sold me a coffer with sin.
I don’t have a reason to stay right here, again.
A year ago, a year ago,
you left me on the floor.
A year ago, you let it go.

Tonight (save me), tonight (save me)

if I need to breathe,
give me another reason
to be here tonight, tonight.
It will be the same.
Give me another reason
To believe, to resist
Tonight (tonight), tonight (tonight)

I don’t have a reason to be proud of you
How many faces do you have?
I don’t have permission to destroy my life, again.
A year ago, a year ago,
I bet for you and lost.
A year ago, somebody thought.

Tonight (touch me), tonight (touch me)

If I need to breathe,
Give me another reason
to be here tonight, tonight.
It will be the same,
Give me another reason
to believe, to resist
Tonight (tonight), tonight (tonight)

if I need to breathe,
Give me another reason
to be here tonight, tonight.
It will be the same.
Give me another reason
to believe, to resist
tonight (tonight), tonight (tonight)

Urmatorul lucru in program era pictatul.Prin nu stiu ce accident eu si Justin am inceput sa ne batem cu acuarele asa ca tricoul meu alb ajunsese multicolor.Si nu numai tricoul..in momentul in care eram roz si pe fata am fugit la baie sa ma spal.Justin a strigat dupa mine dar m-am inchis in baie.
-Natasha nu face asta…trebuie sa-ti zic ca…
Nu am mai ascultat ce spunea si am deschis robinetul la baie dar apa a tasnit din toate partile si m-am udat din cap pana in picioare.Printre chicotele copiilor am auzit glasul lui Justin ragusit de inabusirea impulsului de a rade spunand…
-Esti exact ca si fetita aia…faci numai prostii…sigur nu ai copii?
-Justin nu fii tampit…de ce mama dracu nu mi-ai zis?
-Am vrut sa-ti zic dar ma asculti tu vreodata?Lasa-ma sa intru sa vad ce ai facut!
Nu-mi vine sa cred ca taman azi m-am gasit sa-mi iau tricou alb fara sutien..doamneee..se vede tot..nu pot sa-l las sa intre!
-Justin pleaca si lasa-ma in pace!
-Cum sa plec cand tu nu faci 3 pasi si inunzi baia…esti capabila sa dai foc la scoala..iesi imeidat!
-Nu ies!lasa-ma…
-“Natasha iesi imediat de acolo ca-ti jur ca daca vin dupa tine te scot cu picioarele inainte!”
-Justin tu esti idiot…chair nu intelegi?
-Nu face pe desteapta si iesi!
-Nu am ce discuta cu un tampit ca tine…vad ca nu vorbim aceeasi limba!
-O sa te scot de acolo afurisito ce esti!
Si a intrat in baie iar eu m-am intors imediat cu spatele.A venit, m-a luat de umeri si m-a intors cu fata :
-Uite ce e domnisoara…aa…deci…sa nu te mai prind…
-Poti sa nu te mai holbezi ca idiotu?
-Tu nu ai auzit de sutien?
-Care-I problema ta?
-Eu nu am o problema cu asta…defapt acum imi trec prin cap niste modalitati mai neortodoxe ca sa scapi de problema.. dar sunt copii acolo…
-Odata sa te mai holbesi si…
Dar nu am apucat sa termin ca m-a izbit de pieptul lui tinandu-ma strans in brate..
-Si ce faci daca ma holbez…ia spune…?
-Nu face pe desteptu cu mine.
-In momentul in care sunt in abie cu tine si tu esti in tricou ud,alb si fara sutien cred ca sunt in avantaj…
-Da?nu prea cred…fa bine si da-mi drumul…deja mi-e frig..
-Ti-e frig pe dracu…tremuri…asta nu e o chestie care nu vine neaparat de la frig!
-Ohoo..te supraestimezi tati…
-Chiar asa?Si spunand asta si ridicand din spranceana si-a aplecat capul si m-a sarutat usor pe gat iar pielea mi s-a facut ca de gaina un fior cald strabatandu-mi corpul.
-Asta e efectul pe care il obtin mami!
-Mi-e frig…asa se explica…nu face pe desteptul!
Atunci si-a dat jos hanoracul si apoi ramanand in tricou…m-a intors cu spatele si si-a apropiat fata de urechia mea respiratia lui gadilandu-mi usor gatul.Mirosea incredibil de bine…Ok..nu am gandit asta…ce-I cu mine.Fara sa-mi dau seama ce face m-am trezit ca dintr-o miscare usoara aproape naturala materialul ud al tricoului nu mai era in canotact cu pielea mea si acum statea pe podea.Nu cred ca a facut asta.Am vrut sa tip dar nu am reusit decat sa scot cu putere aerul din plamani.Minile lui au parasit pentru cateva clipe corpul meu iar apoi m-am trezit inafsurata in hanoracul lui.M-a acoperit cu el apoi m-a intors cu fata si mi-a tras fermoarul ca unui copil de 3 ani.A zambit si a plecat.
Am ramas buimacita si imbatata de atatea senzatii evenimente si in principal de mirosul si atingerea lui…si asa am fost si and am ajus acasa…ce era cu mine?Asta era total gresit

Februarie 13, 2010

cap X-Dami-o imediat!

Posted in Uncategorized la 8:57 pm de icedcappuccino

Intr-un final dupa ce ne-am saturat sa ne plimbabm pe plaja am hotarat sa ne plimbam putin prin statiune.Magazinele erau bestiale pur si simplu…daca mie mi se pareau asa nu vreau sa-mi inchipui ce o sa-mi faca Aubrey cand o sa afle ca nu am luat-o si pe ea.Ma uitam in vitrina unui magazin si observand o poseta de-a dreptul superba si avand in vedere ca habar nu aveam ce cadou sa-i iau lui Aubrey de ziua ei m-am hotarat sa ma uit mai bine.In interiorul magazinului mai era un cuplu desi nu le-am putut vedea bine fata pentru ca erau ocupati sa se sarute.Doamnee…oamenii astia ar trebui sa-si ia o camera dar imeiat ce am zis asta m-am contrazis in gand.Poate asa ziceau oamenii si despre mine si Dylan.In fine..m-am indreptat spre cuplul in apropierea caruia se afla si poseta care speram eu ca-i va placea lui Aubrey dar atentia mi-a fost acaparata de o bluza superba asa ca l-am trimis pe Dylan sa ia poseta.Nu puteam totusi sa nu observ modul in care erau imbracati cei 2 porumbei.Tipa era imbracata intr-o rochita usoara,de vara la care asortase o palarie cu boruri largi si ochelari de soare imensi.Abia daca i se vedea fata iar tipul era imbracat si el impecabil numai ca era cu spatele.Nu mai eram atenta pentru ca ma pregateam sa probez bluza cand am auzit vocea lui Dylan :

-Domnisoara,dati imediat drumul la poseta.Prietena mea vrea sa o cumpere pentru un cadou…

M-am intors contrariata sa vad ce se intampla si in fata ochilor aveam o imagine destul de amuzanta.Dylan tragea de o parte a posetei si tipa de cealalta.

-E a mea…eu am vazut-o prima…

-Eu am pus primul mana pe ea…e a mea.

-Irelevant…vreau poseta aia…fac moarte de om pentru ea!
-Puteti sa stati si in palarie dupa parerea mea…eu am luat primul posea!

-Ce mitocan!Nu renunt la poseta…e a mea si mai ales pentru cine stie ce curvulita !

-Va rog sa va masurati cuvintele domnisoara,mai ales atunci cand vorbiti despre o persoana pe care nu o cunoasteti !

Ok…acum devine serios…cum isi perimite pitipoanca aia sa-mi zica mie curvulita ?Am inceput sa ma indrept cu pasi repezi spre cei 2 si am vazut cu coada ochiului ca si iubitul tipei se apropia.Iubitul sau cel care o finanteaza dupa cate as zice.

-Ce se intampla aici ?

Am zis si eu si iubitul tipei in acelasi timp.Cand am ajuns fata in fata am tipat cat am putut de tare pentru ca cel pe care il consideram finantatorul tipei era chiar unchiul meu Charles !Pe fata lui se putea citi aceeasi uimire cand m-a vazut pe mine cu Dylan.Nu am apucat totusi sa scoatem nici un cuvant pentru ca am fost intrerupti de un tipat ascutit.Dupa care tipa si-a scos ochielarii si a aruncat cu palaria cat colo :

-Natasha ?

-AUBREY ?

Cred ca vanzatoarea mai avea putin si chema politia pentru ca acum toata lumea tipa.

-Dylan ce faci aici cu nepoatamea?

-Charles ce cauti aici cu prietena mea cea mai buna ?

-Ceeeee ?cum adica nepoatamea ?Charles tu esti unchiul Natashei ?

-Prietena ta cea mai buna?Aubrey o cunosti pe nepoatamea?

-Tu esti unchiul ei?

-Dylan ce cauti aici cu Natasha?

-Aubrey ce cauti aici cu unchiul meu ?

Am ramas inmarmurita pentru cateva secunde.Aveam nevoie de timp ca sa pot procesa toata avalansa de informatii.Cand in sfarsit creierul meu a facut toate conexiunile posibile si imposibile am ajuns la o singura concluzie.Nu m-am putut abtine si am rabufnit…se pare ca si ei avusesera aceeasi reactie :

-NUUUUUU…VOI SUNTETI IMPREUNA ?

Nu-mi vine sa cred ca avusesem aceeasi reactie…urlasem la unison aceleasi cuvinte iar pe fata fiecaruia dintre noi se citea uimirea.Deodata muzica din difuzoare s-a oprit si o voce enerveanta de vanzatoare ne-a intrerupt:

-Clientii de la raionul imbracaminte si accesorii sunt rugati sa paraseasca incinta magazinului,in caz contrar se va chema paza !

-Cine dracu sunt dobitocii?A zis Dylan.Unchiul meu,fiind primul care si-a revenit din soc a constatat putin amuzat si rusinat.

-Al dracului sa fiu ca noi suntem…iesiti afara mai repede.E prima data in viata mea cand sunt scos afara dintr-un magazin de haine.

Am ajuns intr-o cafenea destul de draguta si am comandat niste racoritoare.Fiecare avea de dat si de primit niste explicatii.Dupa ce am vorbit si ne-am baut racoritoarele eu am tarat-o la propriu pe Aubrey pana la baie :

-Aubrey unchiul meu ?ce dracu nu mi-ai zis ?

-Ia-o mai usor…habar nu aveam ca e unchiul tau..si apropo tu si Dylan ?

-Aubrey stii foarte bine cum e Charles…ti-am mai zis…era mai bine daca aflam mai devreme.

-Ca sa ce?Ca sa-mi spui ca nu e asa cum pare si ca o sa ma foloseasca ?

-Aubrey e unchiu meu si il iubesc enorm…nu as vrea ca asta sa fie in modul asta dar…

-Imi place Natasha…chiar foarte mult…

-Asteapta ma aici…Aubrey sa nu te misti.

Ok…pana acum am trecut cu vederea dar Charles avea sa auda tot ce am sa-i spun.Nu-i puteam perimite sa-mi trateze prietena ca pe o curvulita de designer sau ca pe un fotomodel bine cotat.Cum nu l-am gasit la masa mi-am inchipui ca este la baie.Deja vedeam rosu n fata ochilor asa ca nu mi-a pasat nici ca e toaleta barbatiolor si nici ca niste dobitoci credeau ca sunt acolo din cu totul alte motive…oricum cred ca mai era putin si se spageau oglinzile din cauza tipetelor mele:

-Charllleeeesss!Iesi imediat din cabina altfel jur ca vin si te scot eu de acolo si o sa fie mai rau!

Bine inteles ca niste retardati mintal s-au grabit sa comenteze:

-Oooo…da-i bataie…asa-i trebuie daca si-a pus-o cu alta.

-Duceti-va sa va futeti unu pe altu!Charles iesi imediat !

Unchiul meu a iesit cu o falca in cer si una in pamant.Probabil auzise si mica mea conversatie cu tampitii aia in care topaiau hormonii.

-Natasha van Werber !ce mama dracu cauti in toaleta barbatilor ?

-Tu esti cu prietena mea cea mai buna si te procupa ca sunt in toaleta barbatiolor ?

-Iesi imediat !

-Nu ies deloc…e singurul loc in care Aubrey nu poate sa ma gaseasca pentru ca nu ma crede capabila sa intru !

-Mareee gresala !!!Esti capabila de oricie din cate se vede !

-Charles te iubesc si imi esti mai mult ca un frate decat ca un unchi dar ea e totodata prietena mea cea mai buna si nu-ti permit sa o ranesti doar dintr-un moft ma auzi?

Baga bine la cap ce-ti spunc ca nu raspund de faptele mele!

-Natasha de unde vroiai sa stiu ca e prietena ta ?Si in plus de unde stii ca o voi trata ca pe celelalte?

-Asta ai facut pana acum?Ce garantie am ca nu vei face si cu ea la fel?

-Pai nu stiu Natasha..nu ai nici o garantie…ar trebui sa ai incredere in mine..si nu prea vad asta la tine.

-Uite ce e..nu ma face sa ma simt vinovata ca nu merge…sa zicem ca o las cum zici tu dar iti jur ca la prima lacrima care o varsa pentru tine te las fara mostenitori.

-E grav…isi doreste copii…si pe deasupra si gemeni!

Nu-mi venea sa cred ca Aubrey discutase chestia asta cu el…nu-mi vine sa cred ca eu habar nu aveam de toate astea.In timp ce eu stateam in fata lui Charles si ma gandeam un timp blondut a dat sa intre in baie dar in momentul in care ne-a vazut s-a inrosit la fata a balbait un ma scuzati si a iesit rusinat.Doamneee ce pampalau si asta.M-a bufnit rasul.Si pe Charles la fel.Atunci ne-am dat seama ca era o prostie.Ma certam degeaba cu el.Pana la urma eu sunt aia care-i tot zicea ca trebuie sa-si gaseasca pe cineva.Trebuia sa-i acord credit…avea nevoie de asta avand in vedere ca era prima data de cand il cunosc cand isi asuma riscuri.

-Hey Charles?

-Eu…eu

-Faceti o pereche a naibii de buna!

-Merci nepotica!

-Du-te dracu!

-Multumesc!

Am inceput amandoi sa radem si ne-am imbratisat.Pana la urma nu era atat de ciudat.Erau doua persoane la care tineam mai mult decat la propria persoana si meritau increderea mea !

Retrag tot ce am zis bun vreodata despre Aubrey si Charles!Acum ca eu terminasem cu ei incepusera ei cu mine.M-au zapacit de cap….saracul Dylan si-a luat cateva amenintari din partea amandurora dar ce zic eu..detalii…detalii..

Am pornit spre casa fiecare cu masina lui.Pana la urma a fost o zi frumoasa nu am ce zice.In drum spre casa am primit totusi un telefon:

-Natasha?

-Jenny?

-Chiar eu fetito…maine trebuie sa fii la scoala…

-Ceee ?dar e duminica…nu se fac cursuri din cate stiu eu..

-Nu…dar copii de care tu si Justin trebuie sa aveti grija au o activitate si trebuie sa fiti prezenti!

-Ceeee…cu idiotul ala la scoala duminica ???

-Da…ne vedem acolo..paaa !

Nu-mi venea sa cred.Era inadmisibil…vreau un avocat.In timp ce blestemam viata am primit un mesaj: 

« Nu-mi vine sa cred ca patesc asta din cauza ta…vreau un avocat.. !

                                                   Justin »

Nu mi se intampla mie toate astea…jur pe ce am mai sfant ca maine ii sparg fata…il fac praf…il aplatizez ca pe un gandac…iuuu nu ca pe un gandac ca mi-e frica sa-i si strivesc …mai bine ca pe o boaba de porumb de la conserva…da…asta e…o boaba de porumb.

-S-a intamplat ceva ?A intrebat Dylan nedumerit de schimbarea mea de spirit

-Aaaa…nu nimik…maine am program de gradinita !Daca cumva iti trece prin cap sa razi ti-as sugera sa te abtii daca tii la sanatatea ta!

-Ok iubito !A spus el zambind abia abtinandu-se.

I-am dat un pumn in umar si am inceput sa rad si eu!Pana la urma trebuia sa ma bucur de ziua de azi…voi avea destul timp sa ma enervez maine.

Februarie 10, 2010

Vreau…-capitolul IX

Posted in Uncategorized la 6:52 pm de icedcappuccino

-Esti tacuta…s-a intamplat ceva?

Mi-a trebuit ceva timp ca sa-mi dau seama ca vorbea cu mine si ca astepta un raspuns.Pur si simplu ma multumeam sa-l privesc si sa simt vantul ca-mi gadila fata.Se uita la mine cu ochi curiosi,parca incercand sa descopere un secret.Imi placea cum ma privea…ma privea ca si cum as fii singura persoana de pe pamant…se uita la mine ca la un mister greu de dezlegat.Ma uitam la el pur si simplu..si in cap imi veneau sute de intrebari…”De ce raman muta…de ce sunt prinsa in privirea ta….?”

-Nu esti curioasa sa aflii unde te duc?As putea sa fiu un psihopat care sa te scoata din tara…sau sa te droghez…

Am zambit…si el zambea.

-Da,ai putea…

-Doar atat ai de zis in privinta asta?

-Ce altceva as mai putea spune?

-Nu stiu…mi se pare ciudat…de ceva vreme nu te uiti decat spre scaunul soferului!

Hmmm…Dylan tot Dylan…dar nu ma va face sa recunosc ca ma uitam la el..nu-i voi spune sub nici o forma ca ma pierd complet cand ma uit la el.

-Stii Dylan..?

-Da iub….aaa….Natasha…

– Partea stanga peisajul e mai placuta..

-Cum asa?

-Copacii….sunt mai frumosi…

Am zis eu fara sa ma gandesc foarte bine la ceea ce rosteam…inca ma uitam la el asa ca putam sa zic linistita ca 1+1=10…

-Natasha…

-Da Dylan?

-Nu sunt copaci nici pe partea stanga nici pe partea dreapta a drumului…

-Hmm..ce ciudat…chiar nu observasem..

-Dar tocmai ai zis…

Am ras putin uitandu-ma la el…cum am putut sa fiu atat de toanta?Aproape ca a ras si el.Am reusit sa-mi iau ochii de la el pentru cateva secunde…suficient cat sa vad indicatorul cu „1 km pana la plaja”.Nu pot sa cred ca mergeam la mare.Era ceva la care chiar nu ma asteptam.Mi-a vazut reactia la vederea semnului si a parut satisfacut.Ii inteleg sentimentul intr-o oarecare masura..Ma intrebam daca era un hobby de-al lui sau facea asta doar cu mine.Oprise masina si se uita la mine.Probabil astepta sa spun ceva.Cred ca daca in urmatoarele minute nu reactionam suna la salvare.Dar nu a avut nici pe departe reactia asteptata.S-a apropiat de mine pana cand buzele lui erau la cativa centimetri de ale mele…am tras adanc aer in piept.A zambit in timp ce se indeparta:

-Se pare ca asta e singurul mod in care te pot face sa reactionezi…pe ce lume traiesti copilule?

-Hey…nu sunt copil…si nu a fost frumos ce ai facut!

-Stii…uneori mi-ar placea sa-mi spui la ce visezi…probabil asta m-ar face sa te cunosc mai bine decat daca as vedea o caseta cu toata viata ta..

M-am cutremurat pur si simplu din cap pana in picioare.Nu-mi venea sa cred cE-mi spusese.

-Nu e atat de usor sa-i faci pe oameni in general sa-ti spuna ceea ce gandesc…

Nu stiu cum dar deja ajunsesem pe plaja si ne plimbam.Nu dadeam foarte mare importa DEtaetaliilor din moment ce ma simteam atat de libera,de completa..

-Asta e una dintre chestiile pe care mi-as dori sa le aflu de la tine cel mai mult…

-De ce?

-Pentru ca o persoana care nu scoate o vorba timp de 3 ore..nu face altceva decat sa ma priveasca pe mine mi se pare o persoana interesanta.Adica…oricie fata m-ar privi cat m-ar  privi si apoi ar da un verdict….merita sau nu sa umblu cu tipu asta…Dar am simtit ca ma priveai din alte motive…ca si cum vroiai sa cauti raspunsul unor intrebari in perosana mea.Mi-ar placea sa stiu intrebarile…mi-ar placea sa stiu ce gandesti..si cum gandesti…sa stiu de ce iti place marea…sa stiu de ce tresari la sunetul valurilor…de ce umblii desculta prin nisip…de ce aduni scoicile…Ce inseamna toate astea pentru tine?

Ne-am asezat pe nisipul cald si am inceput sa vorbim despre toate prostiile posibile.Nu credeam ca voi ajunge sa vorbesc atat de deschis cu o persoana.

-Natasha…care e culoarea ta preferata ?

-Nu am o culoare preferata…depinde de dispozitie…

-Hmmm…nu stiu de ce ma gandeam la ceva de genul..

Deja nu mai stateam in fata lui…imi sprijinisem capul de umarul lui si priveam marea dar el m-a tras usor pana am ajuns in bratele lui.Ii simteam caldura,ii simteam respiratia aromata pe gat…iar mainile lui…ei bine erau incolacite in jurul corpului meu si cu fiecare secunda ce trecea ma strangeau din ce in ce mai tare parca la pieptul lui.Am inceput sa-mi plimb usor degetele pe bratul lui stang.Avea o piele atat de catifelata….era putin brozat,…bratele lui erau chiar mai puternice decat pareau..si am simtit asta atunci cand m-a ridicat cu usurinta si m-a pus in poala la el in loc sa ma lase sa stau pe nisip.Plimbandu-mi degetele pe bratul lui am descoperit o mica cicatrice.

-Dylan ?de unde o ai ?

-Hmm…ciudat ca ai observat…unori uit ca o am..e atat de veche..am obtinut-o cand eram copil…am cazut de pe bicicleta.

-Ooo…ai fost un copil nazdravan?

-Da…ii inebuneam pe ai mei…Dar tu?

-Hmmm…faceam chestii amuzante…dar eram un copil cuminte..

-Asta esti si acum.

-Copil sau cuminte?

-Copil….

-De ce zici asta?

-Nu stiu…asa te vad…esti uneori prea inocenta…habar nu ai de efectele pe care le ai…

-Adica ?

-Adica acum esti la mine in brate…si ma mangai…ai idee cate chestii imi trec prin cap in momentul asta?

Am inceput sa rosesc…la asta nu ma gandisem.

-Ai rosit..poftim exemplu..

-Ce chetii iti trec prin cap Dylan ?

-Multe…nu conteaza..chiar nu-ti inchipui ?

A zis el zambind vizibil amuzat de situatie.Aveam cateva banuieli cu privire la ceea ce se referea dar nu eram sigura si nu vroiam sa par deplasata…

-Te gandesti la mare…la cat de frumos e…?Eu la asTa m-as gandi…ma simt atat de bine…

-Da Natasha…la asta si la altele…

-Spune-mi despre un lucru pe care ti-ar placea sa-l faci…spune-mi la ce te gandesti..

A zambit…

-Pai…in momentul in care stai la mine in brate simt ca esti a mea..simt ca nu as vrea sa-ti dau drumul…simt ca as vrea sa te strang la piept din ce in ce mai tare si-mi pari atat de fragila incat mi-e frica sa nu te ranesc.Mi-ar placea sa pot sa-ti miros parul…sa simt senzatia minunata pe care o simt atunci cand buzele mele se intalnesc cu ale tale…atat de moi si de dulci…sa pot sa te sarut pe gat…sa-ti simt mirosul…sa-ti simt pulsul…sa simt cum iti curge sangele prin vene…

In timp ce imi spunea ceea ce si-ar dori sa faca incepuse sa-mi si exemplifice si ma simteam ca si cum as fii fost in transa.

-Mi-ar placea sa te dezbrac…sa te vad goala…din cap pana in picioare…sa simt senzatia pielii mele lipita de a ta…mi-ar placea sa-ti vad privirea atunci cand te sarut…sau te ating…si mi-ar placea sa fac dragoste cu tine iar si iar…si stiu ca nu m-as satura niciodata.

Cred ca ca la auzul acestor cuvinte buzele mele formau un O perfect.Nu-mi vine sa cred ca zisese ce zisese si eu nu eram deloc revoltata.In mod normal baiatul in cauza nu ar fii scapat cu viata dar in cuvintele lui Dylan nu simteam nici un fel de urma de ironie sau apropuri…era pur si simplu o senzatie pura..un fel de dorinta lichida…A continuat..

-Nu ma intelege gresit…nu-ti cer asta…doar ca m-ai intrebat de ce zic ca esti naiva…copil…ei bine pot sa pariez ca nu te gandeai la chestiile astea cand stateai la mine in brate.Nu te cunosti asa de bine Natasha..nu stii ce efecte produci.

-Stii Dylan…doar pentru ca sunt fata asta nu inseamna ca nu ma gandesc la majoritatea lucrurilor la care e gendesti si tu..adica..si mie imi place sa te sarut..sa-ti simt gustul…sa simt ca esti langa mine…mirosul tau ma inebuneste…in masina..ma uitam la tine si nu stiu…imi doream sa aflu cum ai facut fiecare julitura…sau simteam nevoia sa-ti netezesc fidurile fine de pe frunte…faci un fel de cuta cand te strambi..Imi doream sa-mi plimb mainile pe fata ta…pe corpul tau…

-Stii…esti prima persoana cu care am vorbit atat de deschis…si nici macar nu m-am culcat cu tine..

-Hmm…esti prima persoana care-mi zice chestiile astea si in secunda urmatoare nu se indreapta spre spital…

-Wooooww…periculoasa ?
-Uneori…

-Imi place asta…

Ciudat a fost ca si mie imi placea…imi placea pentru ca-i placea si lui…imi placea tot ce-i placea lui la mine..iar la el imi placea tot…oare se vor termina vreodata senzatiile astea de adorare…de idolatrizare ?Nu stiu…nu ma intereseaza…

Februarie 7, 2010

cap VIII-Da-l jos de pe mine!

Posted in Uncategorized la 10:58 pm de icedcappuccino

Nu mi-a placut niciodata dimineata.Asta banuiesc ca e inca o ciudatenie de-a mea,printre multe altele.Nu-mi place din mai multe motive.Noaptea e atat de frumoasa incat as vrea sa nu se termine niciodata.E sentimentul acela ca esti intr-o lume diferita,magica,secreta care nu ai dori sa-l pierzi niciodata dar pe care il pierzi cu primele raze de soare.Ma asteptam din moment in moment sa sune ceasul sa deschid ochii si sa ma duc la scoala.Am inceput sa ma fatai in pat.Mirosea atat de frumos,oi fii nimerit alt detergent cumva?Am inhalat mirosul cu din ce in ce mai multa pofta. M-am intins dar dintr-un motiv necunoscut mie nu aveam loc.Asta chiar era o ciudatenie pentru ca aveam un pat dublu in camera asa ca nu exista in momentul de fata un motiv plauzibil pentru lipsa de spatiu.Am mormait un ce dracu si am inceput sa imping cu mainile cauza lipsei mele de spatiu.

-Mama?ce dracu mi-ai pus in pat ca nu am loc…ia-l imediat..

-Ce spui tu acolo “puiule”?Sa vina mamica sa dea jos ce a pus pe pat ?

-Ce zici mama…ah..da-o jos !

-Iti arat eu tie nesuferita mica!Trezirea!

Nu stiam ce se patrecea..auzeam franturi de conversatie.Nici macar nu sunt sigura ca cineva mi se adresa mie personal.Am simtit pe umar un punct de calura.Era atat de placut.Cunosc senzatia…e aceeasi ca atunci cand tatal meu isi lipea buzele de hainele mele si-si canaliza respiratia pe un anumit punct.Atunci toata caldura respiratiei lui se simtea pe o portiune mica a corpului meu.De data asta nu era cu mult diferit.Punctele de caldura s-au inmultit pana cand imi simteam umerii calzi.Mi-am dat totusi seama ca e ceva diferit in momentul in care am simtit niste buze si acelasi punct de caldura pe pieptul meu.Am rasuflat adanc.Era o senzatie foarte placta.Am simtit cum doua maini puternice ma apuca de talie si ma lipesc de ceva tare si cald.Mi-au trebuit cateva secunde sa ma dezmeticesc.Doamne Dumnezeule…aseara…tricoul..Dylan…nu era un vis!!!!Eu in momentul asta chiar eram la pieptul lui!Am scos un tipat de surprindere si de placere dar fiind adormita si datorita miscarii bruste pe care am facut-o m-am dezechilibrat si am picat din pat.In incercarea de a ma prinde Dylan s-a sucit,s-a fastacit si a ajus pe podea atenuandu-mi caderea.Am inceput sa radem dar ne-am opri brusc atunci cand usa de la camera lui s-a deschis.Nuu….Charles!

-Dylan esti in camera?

Cum nu i-a raspuns nimeni unchiul meu a mormait ceva de un bilet pe frigider si a inchis usa.Imi batea inima atat de puternic incat aveam impresia ca daca s-ar stradui putin,unchiul meu ar putea-o auzi din bucatarie.Cu toata chestia asta cu ascunsul am uitat si de pozitia in care eram.Mi-am dat seama ca daca faceam cea mai mica miscare buzele mele se uneau cu ale lui Dylan.El se uita la mine ca si cum ar fii descoperit America,sau ceva de genu oricum.Pe fata lui era intiparita o expresie ce emana satisfactie

-Doamne Dumnezeule Natasha !

Era atat de frumos,atat de simplu si atat de complicat totusi.Ma uimea.

-Da Dylan?am intrebat eu ca si cum as fii intrebat un copil.Ceea ce vedeam in privirea lui ca reactie a numelui lui pe buzele mele era departe de copilarie.Mi-a raspuns,emanand fascinatie prin fiecare por.

-Pot sa simt cum iti bate inima!

-Poftim?

-Shhh…

L-am privit uimita.Cred ca era cel mai frumos lucru pe care mi-l zisese cineva pana acum.Eram lipita de pieptul lui…era posibil oare sa-mi simta inima cum bate?

-Vreau sa incerc ceva…

-Ce anume Dylan?

Fara sa se mai oboseasca sa-mi raspunda m-a ridicat putin de talie astfel incat buzele lui sa poata sa fie la acelasi nivel cu gatul meu.Ma simteam in al noualea cer atunci cand ii simteam buzele care lasau pe gatul meu saruturi fine si dulci ca o adiere.Nu stiu de ce aveau acest efect asupra mea dar inima a inceput sa-mi bata nebuneste.A zambit.Deci asta era planul ?Sa vada daca imi bate mie inima daca ma saruta ?Tipic Dylan.In mod normal probabil as fii facut pe bosumflata dar momentul era prea perfect ca sa-l stric.Mi-am lasat capul sa cada pe pieptul lui.Era inca fara tricou.Ii puteam simti mirosul,pielea fina si…..bataile inimii.Am inceput sa-l sarut usor.A zambit iar eu i-am zis :

-Un sarut pentru fiecare bataie a inimii ?

-Mi-as vinde sufletul pentru asa ceva !

Ajunsa in sfarsit in camera mea am inceput sa analizez situatia.Nu intelegeam foarte bine relatia mea cu Dylan.Nu cred ca eram iubiti…sau da?Nu-mi intelegem nici reactiile.Pentru prima data in viata mea nu ma puteam controla,nu mai detineam controlul.Asta ma speria intr-un fel ciudat.Intr-un fel eram speriata si intr-un fel incantata.Atatea senzatii,atatea sentimente noi ma copleseau intr-un fel minunat.

Gandurile mi-au fost intrerupte de vibratiile telefnului.

-Natasha ?

-Aubrey spune-mi ca nu te tine prizoniera un psihopat si ca eu trebuie sa aduc rascumpararea !

-Stai linistita,mai bine decat atat !

-Oooo…astept niste explicatii domnisoara !

-Pai…sa incep cu inceputul…dupa ce ai plecat tu ca o tredatoare pe terasa am mai stat ceva timp pana cand l-am vazut ca vine.Atunci am sarit din tufisuri si m-am facut ca alerg.Am intrat in vorba cu el.Acum incepe partea interesanta.Stii catelul doamnei Biel?Corcitura aia nenorocita careia i-am promis moartea?Ei bine a inceput sa ma latre si sa ma alerge.Stii ca am o fobie cu javrele alea minuscule.Intr-un final ma incoltise,tipul bineinteles credea ca ma joc,si nu am avut alta alternativa decat aceea de a ma urca intr-un copac.Saracul  a fost nevoit sa inapoieze catelul doamnei Biel si cand s-a intors dupa mine…eram tot in copac.

“El :-Hey,acum poti sa te dai jos…catelul e la 2 strazi distanta.

Aubrey :-Poti sa incetezi te rog frumos !Urasc catelul ala!

El:-Se pare ca nici el nu are sentimente mai bune pentru tine!Acum nu fii prostuta si da-te jos.

Aubrey :-Nu vreau !

El :-Aubrey te-ai tacanit sau iti place sa tratezi barbatii de sus !

Aubrey :- Nici una nici alta !

El :- Atunci ?
Aubrey :- Atunci…pai..stii…eu nu cred..nu cred ca ma mai pot da jos…

El:- POFTIM?Cred ca glumesti!”

Si asa am ramas eu agatata in copac.Cand a trecut de socul de a ma vadea in copac in imposibilitatea de a ma da jos s-a vazut nevoit sa urce dupa mine.M-a luat in brate.Doamne Naty…mirosea atat de bine,ma ametisem de tot.Cand am ajuns jos mai ca-mi venea sa plang.Ma simteam in bratele lui cu iti jur ca nu m-am simtit in bratele nimanui.Naty m-a facut sa ma simt speciala.M-a lipit de pieptul lui.Spre surprinderea mea m-a intrebat pe o voce catifelata daca vreau sa cobor.Am luat-o ca pe un apropo si m-am dat repede jos.El s-a rezemat de copac si m-a tras de mana….ferm si totusi atat de bland.M-am dezechilibrat si i-am picat la propriu in brate..

-Ohhh…Naty..ma suna cineva…trebuie sa plec…iti povestesc apoi!Pa pa!

Oficial nu-mi vine sa cred.Mi-a inchis telefonul in nas si m-a lasat si cu povestea la jumatate.Tipic Aubrey.O sa mi-o plateasca ea!In usa s-au auzit niste batai slabe!

-Da?

-Hey…m-am gandit ca poate vrei sa mananci ceva!A spus Dylan cu o sclipire in ochi.Stiam sclipirea aia si nu-i a buna.

-Hmmm…si care-i oferta?

-Cartofi prajiti?

A zis el scuzandu-se din priviri.

-Daca vrei putem comanda ceva!

-Cartofi prajitit sa fie!

Cred ca au fost cei mai deliciosi cartofi pe care i-am mancat in viata mea.Oricum la starea in care ma aflam daca m-ar fii intrebat cineva peste 10 minute ce am mancat probabil nu mai stiam ce sa-i raspund.M-am ridicat de la masa multumind politicos:

-Natasha…treci inapoi!

Am ramas putin socata de tonul pe care mi se adresase asa ca m-am intors fara sa comentez

-Doar nu crezi domnisoara ca m-am chinuit sa fac cartofi prajiti ca sa pleci de la masa asa!Platesti consumatia!

-Si cat ma costa stimate domn?

-Pai….sa zicem ca te costa o plimabare…ce parere ai ?

-Hmmm…nu-mi place sa raman datoare!

M-am urcat cu el in masina si am iesit din oras…habar nu aveam incotro ne indreptam dar nu faceam nici un fel de efort sa aflu.Pentru moment ma multumeam sa-l privesc.

Februarie 4, 2010

cap VII-Tufisuri

Posted in Uncategorized la 7:53 pm de icedcappuccino

-Aubrey nu-mi vine sa cred ca fac asta!
-Nu te mai plange atat !Doar nu te-am pus sa-mi cari dulapul cu pantofi !
-Asta mai lipseste !Bate in lemn !
-Termina !mi se pare ca am auzit ceva!
-Aubrey te omor pur si simplu…daca vad ceva ciudat…sau mai rau daca iau purici din tufele vecinilor te las si plec acasa!Doamneee…o sa creada vecinii ca dau hotii!
-Shhh…taci odata..nu te mai vaicari atata sclifosita mica ce esti!
-Bine bine tac!O…Aubrey..am o intrebare.
-Spune!Zise ea deja ajunsa la capatul rabdarii!
-De ce trebuie sa stam ascunse?Adica…nu e ca si cum am face ceva rau privind strada noaptea..
-E pentru dramatism!
-Ceee?Iti zic eu unde sa-ti bagi dramatismul Aubrey!Eu nu mai stau nici o secunda aici!
Si spunand astea m-am ridicat dintre tufe si am mers la ea pe terasa.Sa vedem daca micii vrajitoare ii va conveni sa stea de una singura si sa o muste tantarii de dragul dramatismului.Oricum ideea de a sta in fiecare seara la panda sa vedem daca nu cumva apare Fat Frumos al lui Aubrey mi se parea deplasata.Adica..putea sa dea peste cine stie ce psihopat!Bine…am inceput sa vorbesc ca bunica.Maine e sambata…nu-mi vine sa cred cum a trecut saptamana asta.E ca si cum m-as fii trezit si as fii zis gataaa…finish!Nu pot sa spun ca nu mi-e dor de de ai mei,dar pe de alta parte m-am obisnuit cu baietii,adica cu Charles si Dylan.Dintr-o data,in lumina felinarelor am vazut o umbra si in acelasi moment pe Aubrey,parca activata de la o maneta sarind din tufisuri si facandu-se ca alearga.Aha…deci asta era planul ei…inteligent..tipic.Si 5…4…3…2….1..avem contact.Atata timp cat a intalnit-o nu are cum sa se mai desparta de ea.Ma simteam fericita,o fericire diferita…eram fericita pentru ca-mi inchipuiam doar cat e ea de fericita.Mi-am baut limonada pe care mama lui Aubrey mi-a pregatit-o intre timp si am decis sa merg acasa.Cine stie cat va sta sa alerge,nu are rost sa stau sa o astept…orcum imi va povesti maine.
Cand am ajuns acasa era destul de tarziu asa ca am decis sa fiu cat mai linistita posibil.Sigur ca nebunii mei nu dormeau dar probabil ca erau la ei in camera si se uitau la televizor…sau ce stiu eu ce chestii ciudate si inutile puteau sa faca…doar erau baieti.M-am hotarat sa fac un dus si apoi sa ma uit la televizor sau sa ascult muzica.Maine nu mai trebuia sa ma duc la scoala asa ca puteam foarte bine sa ma trezesc si dupa 12 ore de somn.Am intrat la dus,apa calda ma calma mereu,simteam ca fiecare picatura imi destinde nervii,ca dintr-o persoana incordata ajung calma.Tind sa cred ca si gelul de dus cu aroma de lavanda avea un efect calmant.Am iesit de la dus.In baie era abur si mirosea atat de bine.M-am sters si in momentul in care cautam hainele…ia-le de unde nu’s.Hai ca asta e culmea..numai mie mi se putea intampla.Cum e posibil sa uit sa-mi iau haine de schimb.M-am infasurat in prosop,am deschis incet usa de la baie si pe la mijlocul distantei dintre baie si camera mea am auzit un zgomot.Ahhh…asta imi mai lipsea sa dau bot in bot cu unchiumiu sau mai rau cu Dylan cand sunt in prosop.Nu m-am mai gandit la ce fac si m-am intors in fuga in baie.La dracu Natasha…nu te puteai gandi sa fugi la tine in camera?Nuuu…tu trebuia sa te intorci in baie.Si acum cum mai ies?Nu o sa stau aici pana se culca?Sau mai rau…daca or sa vrea la baie?Trebuia sa gasesc ceva,o modalitate sa ies din baie si asta nu includea cu siguranta varianta “pe fereastra” datorita modului in care eram imbracata.Sau ma rog,imbracata e cam mult spus,acoperita ar fii mai bine zis.Dintr-o data mi s-a aprins un beculet.Cosul de rufe,trebuie sa fie ceva acolo.Ahhh…blestemata sa fie ziua in care m-am gandit sa bag rufele la spalat.Totusi se pare ca norocul imi surade azi.Pe fundul cosului de rufe se afla un tricou alb.Al lui Charles nu are cum sa fie pentru ca el nu poarta tricouri albe decat la mare…OOO Doamne…e al lui Dylan.Dintr-un impuls destul de ciudat am strans tricoul in brate si am inceput sa-l miros.Mirosea atat de bine,mirosea a el…aproape ca puteam sa-i simt prezenta doar mirosindu-i tricoul.Ok…acum eram imbracata in boxeri si tricoul unui baiat.Halal imbracaminte.As vrea sa vad ce ar zice mama daca m-ar vedea acum.Am deschis pentru a doua oara usa la baie si am inceput sa fug spre camera mea.Am zis cumva mai devreme ca azi e ziua mea norocoasa?Retrag!M-am lovit de ceva tare si am picat pe spate.Cand m-am dezmeticit am constatat cu stupoare ca ma lovisem de…de Dylan?Si acum statea in fata mea cu o mutra amuzata si cu o luminita ciudata in ochi.Stiam luminita aia…
-Natasha ?Ce dracu cauti imbracata asa ?
-Dylan eu…eu…adica..am uitat sa-mi iau hainele si trebuia sa ies imbracata in ceva.. scuza-mi imbracamintea cam sumara.
Am rosit.Nu am mai asteptat sa-mi raspunda,m-am ridicat si am vrut sa plec in camera mea dar s-a pus in fata mea si daca nu eram atenta sau mai bine zis daca el nu era atent mai picam odata.
-E tricoul meu!
A spus el cu o voce putin ciudata…era cumva incantat sau mi se parea mie?
-Da…e singurul pe care l-am gasit…
-Il vreau inapoi!
-Desigur,imediat ce ajung la mine in camera ti-l inapoiez!
Zicand astea am dat sa trec dar am fost oprita .Oprita prin soc…faceam cumva terapie prin socuri si am uitat eu?
-Da-l imediat !
-Poftim ?
-Da-ti imediat tricoul meu jos de pe tine !
-Cred ca glumesti!Nu am nici macar sutien!
-Daaa..zi-mi ceva ce déjà nu am observat!
Am rosit si mai tare.Sper ca glumea.
-Natasha…nu glumesc imi vreau tricoul in momentul asta !De buna voie sau obligata !
-Dylan ai inebunit cumva ?
-Tricoul meu acum !
Deci vrea sa joace dur.Nu stie cu cine se pune!
-Serios Dylan ?Vrei tricoul ?
-Da !
-Vino si ia-l!
Cred ca la asta cu siguranta nu se astepta.Mai aveam putin si-i adunam maxilarul de pe jos.
-Ce s-a intamplat Dylan?Nu-l mai vrei?
Am zambit triumfator !Sa se invete minte sa nu se puna cu mine.Am vrut sa plec dar m-a prins de talie si aproape zmucindu-ma m-a lipit de corpul lui.Am ramas pur si simplu fara suflu.Eram imbatata de parfumul lui,de caldura lui,de ochii lui.A inceput sa ma mangaie usor pe talie,mainile lui trasandu-mi cerculete pe sirea spinarii si in acelasi timp ridicandu-mi tricoul.Mi-am pierdut pur si simplu capul.Nu mai reactionam normal.Rasuflam din ce in ce mai greu si distanta dintre buzele mele si buzele lui ajunsese sa ma doara.M-am ridicat usor pe varfuri astfel ca puteam sa-i simt rasuflarea pe buze.Doamnee…mirosea atat de bine..m-a strans si mai tare la pieptul lui,daca asta era posibil.Vroiam atat de mult sa ma sarute…si-a apropiat buzele de ale mele dar dintr-o data sarutul mult asteptat si-a schimbat directia si a ‘aterizat’pe frunte.A zambit cat de dulce a putut el,mi-a dat drumul si a plecat la el in camera spunandu-mi doar :
-Pastreaza tricoul…imi place sa-l vad pe tine !
Am ramas pur si simplu cu gura cascata !Nici nu stiu bine cum am ajuns la mine in camera.Nu mai vedeam nimic in jur.Asa ceva nu mi se intampla mie!Ce tupeu pe el!
Ma miscam ca in transa…intr-un final m-am bagat in pat in incercarea de a adormi.
M-am foit,m-am invartit pana cand m-am incurcat in plapuma si m-am rostogolit din pat.Am dat cu ochii de ceas.Nu pot sa cred!!!!2 noaptea si eu nu dorm?Dintr-o data mi-a venit o idée.Oare Dylan ce face?Am mers in varful degetelor pana in camera lui,deschizand cu grija usa.M-am asezat usor pe pat si l-am privit…era atat de frumos.Razele lunii ii luminau chipul perfect.Parea atat de impacat,de linistit in somn.Am rezistat tentatiei de a-l trezi doar pentru a-i vedea ochii.Ma simteam mai calma,mai completa doar privindu-l cum doarme.Nu m-am putut abtine si l-am atins cu degetul.Chiar si in somn avea o cuta micuta intre sprancene iar eu simteam mereu nevoia sa o netezesc.Am zambit si am prins curaj,acum il mangaiam pe toata fata.Ii trasam conturul buzelor pline,ii netezeam ridurile fine din jurul ochilor,il mangaiam pe gat.Imi doream ca toate ridurile lui sa fie rezultatul prea multor dati in care a ras…aveam un sentiment ciudat,ca si cum mi-as fii dat viata numai ca el sa nu sufere niciodata.Cred ca puteam sa stau ani intregi doar privindu-l cum doarme.Ce mi se intampla?Am zambit,era un moment prea frumos ca sa-mi doresc sa gasesc raspunsul unor intrebari…o sa am timp pentru ele in camera mea,cand chipul lui va devein doar o amintire.Continuam sa-mi plimb degetele pe fata lui perfecta cand am simtit ca se incordeaza si ca nu mai e atat de calm si nestiutor ca inainte.O Doamnee…se trezeste…acum ce o sa-i zic?A deschis ochii si a zambit.Nu a intrebat nimic.Am vrut sa-mi retrag mana dar m-a prins si a depus un sarut dulce pe incheietura mea.Cred ca putea sa simta cum imi pulsa sangele chiar si printr-o simpla atingere a buzelor.Am simtit nevoia sa-i dau o explicatie:
-Eu…eu…am venit sa-ti aduc tricoul dar dormeai si….si..nu stiam unde sa-l las…
A zambit ca si cum si-ar fii dat seama ca e o minciuna.Speram sa nu comenteze nimic dar cu o voce superba,putin ingrosata din cauza somnului mi-a soptit.
-Serios?Pai dami-l..
Am fost fericita pentru ca in sinea mea credeam ca inghitise galusca.Totusi ceva din privirea lui imi zicea ca nu e asa.Apoi mi-am dat seama.Cum putusem sa fiu atat de toanta?Nu aveam nimic la mine inafara de tricoul lui pe mine ceea ce insemna ca pentru a-i da tricoul trebuia sa raman goala.Am inceput sa rosesc iar,rusinata de propria prostie si rusinata de insinuarile lui.
-Astept!a zis el zambind
-Pai…pai…stii Dylan….
Nu stiam ce sa-i spun,nu stiam cum sa-i explic iar el zambea ca si cum mi-ar fii putut citi gandurile.Ca si cum ar fii vrut sa-mi puna capat framantarilor m-a tras de talie si am ajuns intr-o fractiune de secunda peste el,cu buzele atat de aproape de ale lui….lipita de corpul lui,simtindu-i fiecare muschi incordat.Am ramas pentru a doua oara pe ziua de azi fara suflu.Tinandu-ma la o distanta mica de buzele lui a soptit iar un val nou de parfum m-a imbatat:
-Natasha?
Am raspuns din reflex.
-De ce ai venit?
Avea vocea ingrosata si acum nu mai aveam certitudinea ca era din cauza ca se trezise recent.Am deschis gura sa-i raspund desi nu eram sigura ce o sa-i spun dar inainte sa scot vreun cuvant am simtit cum nu ma mai sustine si cum ma prabusesc incet cu toata greutatea pe el iar buzele lui se intalnesc cu ale mele.Am icnit usor datorita multitudinii de senzatii care ma copleseau.Buzele lui au inceput sa se miste si sa le framante usor pe ale mele.I-am copiat miscarile pana cand a marait usor de placere.La auzul acelui sunet pur si simplu mi s-a facut pielea de gaina.Am simtit mainile lui cum se strecurau usor pe sub tricoul meu…nu vroiam sa se opreasca…ce senzatii…eram atat de coplesita incat mi-am pierdut complet capul.Complet si iremediabil.Caldura corpului lui ma inebunea,mirosul lui ma ametea,sarutul lui era ceva nou pentru mine.Respirand sacadat mi-a soptit simtindu-i repiratie pe crestetul capului:
-Natasha?Hai sa ne culcam totusi…
-Ceeee?
-Te rog…cat inca mai pot sa te rog sa ne culcam.
Am inteles la ce se referea.Totusi nimic nu ma oprea sa dorm langa el.
-Dylan ?
-Da iubito ?
-Te-ar deranja daca ti-ai scoate tricoul?
Si-a dat tricoul jos razand iar eu am adormit la pieptul lui ca si cum siluetele noastre ar fii fost sculptate una dupa forma celeilalte.

Februarie 2, 2010

cap VI-Printi si printese

Posted in Uncategorized la 12:35 pm de icedcappuccino

-Aubrey,pentru inceput m-ar bucura daca te-ai calma.Nu se poate sa fii vazut o stafie.

-Daca ar fii o stafie nu m-ar deranja sa mor….sa morrrr iti spun…in chinuri…ahhh

-Poti te rog frumos sa te calmezi?Ce-i asta?Cum adica sa mori?Te-ai tacanit?

-Sa nu-mi spui mie ca m-am tacanit auzi,oi fii eu indragostita dar inca aud…

-Ceeeeee?Esti indragostita?Si mi-o zici asa…fara nimic…nici o explicatie?Cand,unde cum de cine?

-Hey,calmeaza-te si vino pana la mine…o sa am timp sa-ti povestesc in timp ca mergem la scoala.Vrei sa vin sa te iau cu masina?Spnde daca vrei sa vin pentru ca daca nu spui ca vrei sa vin eu nu am de unde sa stiu ca tu vrei sa vin si apoi apar neintelegerile bazate pe lipsa de compunicare intr-o prietenie si nu vreau sa se strice prietenia noastra pentru ca esti preitena mea si pentru ca te cunosc de la 5 ani si pentru caa….

-Aubrey ce dracu!taci odata…daca pana acum ma indoiam acum am certitudinea ca te-a zapacit de cat tipu.Nu ai mai facut asa din clasa I cand te-ai indragostit de tipu’ ala din liceu!

-Sa nu-mi aduci aminte de pampalaul ala in astfel de momente!

-Pai atunci calmeaza-te.Nu simt nevoia sa-ti amintesc ca stam la 4 case distanta.Nu e nevoie sa ma iei cu masina!

-Ahh…aproape ca uitasem!

-Daaa…ce detaliu nesemnificativ!

-Taci si vino imediat!

Am aruncat pe mine niste haine,primele pe care le-am gasit.Oricum eram sigura ca nu o sa plec de la Aubrey fara haine noi si machiaj.Nu ma puteam supara pe ea.Inca de la varsta de 5 ani i-am pus un diagnostic:shophaolica!Acum nici nu ma mai mira macar ca se trezea cu 2 ore inainte de scoala ca sa se aranjeze.Era doar Aubrey si cu asta am spus totul.Nu s-ar putea spune totusi ca e superficiala.Nu.Aubrey nu era una din tarfele care faceau din haine un mod de a suprevietui,nu traia pentru haine si nici pentru a arata bine.Vedea in moda o arta,un mod de a se exprima,un mod prin care lumea sa poata sa observe cine e ea.Am intrebat-o odata de ce face toate astea.Daca nu oboseste niciodata sa arate bine,sa se imbrace bine,daca lipsa greselilor nu o oboseste.Am intrebat-o pentru ce sau pentru cine face asta.Mi-a raspuns ca le face pentru ea.Acum imi dau seama ca vorbea serios.Ea nu se simte bine daca nu arata bine.Totusi mai are si ea cate o “bad hair day”dar o iubeste si pe aia.Fiecare zi pentru ea e un prilej de a iubi.Cred ca ar putea scrie o carte despre “Cum sa imbini culorile” sau”Cumn sa-ti iubesti viata”.Imi aduc aminte ca nu aveam o zi foarte buna si m-am imracat in negru.Ea mi-a zis ca oamenii se imbraca in negru atunci cand nu vor sa fie observati apoi mi-a pus o esarfa roz la gat spunandu-mi:”Asa e mai bine”.Aubrey a fost si este o persoana speciala.Mi-ar placea sa gaseasca o persoana la fel de speciala ca ea,o persoana care sa o inteleaga si sa o iubeasca asa cum e.Ea nu e o persoana greu de iubit,e o persoana mai dificil de inteles.Adica sa fim seriosi…cate persoane s-ar duce la scorpia de profesoara de istorie sa-i spuna ca eare o esarfa superba dar ca nu o poarta cum trebuie.A lasat toata clasa cu gurile cascate.

Aaaaa…sau mi-am amintit ca mersesem la mare impreuna si arata superb in pantalonii ei scurti albi.Chelnerul s-a zapacit in prezenta ei si a scapat pe ea salata de fructe.Am crezut ca o sal omoare,nici mai mult nici mai putin.

Am ajuns in fata usii ei si in momentul in care ma pregateam sa bat la usa nebuna de Aubrey a deschis usa cu o viteza atat de mare incat am tipat.

-Calmeaza-te!cCe..mi s-a intins rimelul?

-Sa ti se intinda rimelul?Nici poveste..asta doar daca cei de la fabrica de cosmetice vor sa fie dati in judecata.Apropo Aubrey,ai face bine sa ai mancare pentru ca tocmai am refuzat o omleta delicioasa ca sa vin la tine.

Dupa fata ei se vedea ca nu pregatise nimic.

-Paiii…cred ca o sa gasim ceva…sper

-Speri?Aubrey tu vrei sa devin anorexica?

-Nu ca nu ai fii deja…cum dracu mananci atat si nu te ingrasi deloc nu pot sa-mi dau seama.

-Termina.Ar fii dragut daca nu m-ai tine la usa!

-Aaa…desigur intra!

Si a inceptu sa povesteasca si sa povesteasca cu atata repeziciune incat am fost nevoita sa o rog sa repete…nu ca asta ar deranja-o cumva.

-Deci Natasha,ieri noapte am iesit da ma plimb prin gradina,stii ca asta fac mereu cand nu am somn.Si vad eu pe cineva ca alearga pe strada si zic hoppaaaa….cine dracu alearga la ora asta.Asa ca m-am dus pe dupa copacul ala vechi al vecinilor sa-l vad mai bine.Noroc cu felinarele de pe strada.Si atunci….baaaannggg…

-Bang ce Aubrey?

-Baaaanggg adica i-am vazut fata…si corpul…doamne ce corp.Deci e un tip inalt,brunet,cu corpul super lucrat,cu ochii verzi,buze carnoase…hmmm…avea o figura atat de masculinaa…ahhhh Natasha o sa mooor daca nu-l mai vad.Aaa si acum vine partea interesanta.Cum stateam eu ca proasta si salivam dupa copac m-am trezit ca nu-l mai vad asa ca am vrut sa plec dar cand sa ies din mica ascunzatoare m-am lovit de ceva tare.Poti crede m-am lovit de pieptul lui?Da stai asa ca asta nu-i nimic.A zis un “booo”.A zambit si a zis”ne mai vedem”.Iti vine sa crezi?Ca mie nu!Asa ceva nu mi s-a intamplat in viata mea.Natasha trebuie neaparat sa ma ajuti sa-l gasesc.

Si spunand astea ma zgaltaia si ma rotea si ma ciufulea ca si cum l-as fii tinut in buzunar si nu vroia sa cada.

-Ok…si ce-ai de gand sa faci?Ca doar nu o sa stai in fiecare seara sa pandesti daca nu cumva apare iar ?

Dupa fata ei mi-am dat seama ca nu numai ca va face asta.Ci ca eu ii voi tine de urat!

-Ooooo nu…sub nici o forma Aubrey.

-Oooo ba da.Sa nu-mi amintesc ca am mai facut odata asta.

-Aubrey aveam 7 ani pentru numele lui Dumnezeu!

-Ceee…si ?Acum e cam aceeasi chestie.

-Bine macar ca recunosti ca te porti ca un copil de 7 ani!

-Ne vom purta…si nu-mi pasa.Vreau sa-l vad.

Si spuanand asta a scos limba la mine.Nu mai aveam scaprare.Se pare ca-mi voi petrece serile cautand o persoana care putea sa fie Fat Frumos sau vreun psihopat.Intre timp cineva aa batut la usa.Era Dylan,aaaa…noi mai avem si scoalaaaa.

-Gata pustoaicelor ?

-Gata sa traiti !am zis noi in timp ce ne urcam in masina lui Aubrey.

La scoala orele au trecut repede si fara evenimente notabile.L-am cunoscut pe fratele idiotului de Justin ceea ce m-a facut sa cred ca e adoptat.Il chiama Cody si e un tip de milioane.Nu stiu cu cine dracu seamana retardu de fratesu’.Cand a sunat clopotelul m-am trezit luata de dupa umeri.

-Mami…stii ca ti-am zis asa prima data cand ne-am intalnit ?Acum o sa ai ocazia sa exersezi acest rol si zicand astea a luat-o inainte indreptandu-se spre clasele celor mici.Aici incepe distractia.

Cand am intrat in clasa m-am simtit ca la un poligon de tragere.Zburau hartiute colorate,dopuri de sticle,creioane cu puf si nu in ultimul rand toate chestiile de dinainte la patrat asezonate cu tipete.Deja incepuse sa ma doara capul.Am ramas pur si simplu socata.Macar eram consolata pentru ca pe mutra lui Justin se citea aceeasi groaza ca si pe a mea.Ramasese impietrit asa ca m-am gandit ca cineva trebuie sa-i potoleasca pe monstruletii astia mici.

-Hey copiiiii,am strigat eu,fiti putin atenti..hey..ma asculta cineva?

Mi se parea mie sau copii astia nu ma vedeau?Nici macar nu s-au sinchisit sa se uite la mine.M-am uitat spre Justin care schitase un zambet amuzat.O sa mi-o platesca.Daca are impresia ca nu ma pot descurca cu niste tanci de 4 ani se insela amarnic.Trebuia doar sa le atrag cumva atentia si apoi o sa fie mult mai usor.Dar cum?Nici daca as da cu artificii nu s-ar sinchisi.M-am hoatarat!!!Urcandu-ma pe catedra am inceput sa bat cu piciorul si sa urlu:

-Clasaaaaa…gata!Atentie!

Tot nimic. Idiotul de Justin era pe jos de ras.

-Justin daca nu facem ceva o sa-i auda din broul directorului cum tipa.

La acest comentariu zambetul i s-a stars de pe buze.Banuiesc ca avea sa ia atitudine,pentru ca s-a indreptat spre catedra.Dintr-o data clasa a fost zguduita de tipatul lui:

-GATA!

M-am speriat atat de tare incat mi-am pierdut echilibrul si am picat peste el.In clasa se facuse o liniste de mormant iar eu eram intinsa peste Justin pe podea.Doamne ce ochi superbi avea…ma hipnotizau,ma zapaceau,ma faceau sa-mi pierd cncentrarea complet.Din clasa s-a auzit o voce ca un chitatit:

-Hey Allan…crezi ca fac sex astia 2?Si tipul a zis cumva “LA DRACU?”Wow…asta e un cuvant nou.

Cand mi-am dat seama ca era vorba despre mine si Justin am ramas socata.Am tipat si eu si el si ne-am ridicat imediat.

-Justin tine-ma ca-I omor!!!

-Tine-ma tu pe mine!Daca ii zice si invatatoarei ce i-a zis lui Allan noi suntem exmatriculati direct !

-E numai vina ta !daca nu tipai nu ma speriam si nu cadeam de pe catedra !

-Vina mea?Tu esti nebuna care nu se poate tine pe picioare!

-Nebuna?Eu m-am dezechilibrat…dar tu de ce ai injurat ca tampitu?

-Poi ce vroiai?Sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a pus mana in cap?

-Inceteaza!

-Nu…tu sa incetezi!

-Gata…liniste amandoi!Avand in vedere ca aveati o varsta cuprinsa intre 16 si 18 ani ar trebui sa aveti un coeficiet de inteligenta mai mare decat al unui copil de gradinita?Sunteti cumva retardati?Sau mai rau….psihopati?Pentru ca daca sunteti psihopati ma vad nevoita sa-l sun pe tata!

Am ramas socata!In fata noastra se afla o fetita cu o mutra machiavelica,imbracata din cap pana in picioare in roz.Cu ochielari cu pame subtiri,cu coc,cu perlute in urechi si cu spranceana usor ridicata.Imi amintea izbitor de mult cu profesoara mea din generala.

-Banuiesc ca sunteti netrebnicii care au fost pedepsiti sa ne citeasca si sa stea cu noi dupa ore.Sunteti cu niste copii de maxim 7 ani asa ca v-as ruga sa va purtati cu mai multa responsabilitate!

A continuat micul trian.Era cumva ruda cu scorpia aia de inavtatoare a mea?Mi-e graoza sa ma gandesc ca tipa aia ar putea avea copii.

-Copiilor nu le face bine cearta asa ca voi doi o sa faceti pace imediat.

Pentru ca nu vedeam alta cale de scaoare m-am vazut nevoita sa fac ce zice.Cred ca era capabila sa ma omoare pe mine si pe Justin sa-l trimita la colt.I-am soptit printre dinti lui Justin:

-Fa cum iti zice !

-Aveai cumva impresia ca am de gand sa o contrazic ?

Ne-am apucat sa citim povesti dar mi se pareau de-a dreptul stupide asa ca la un moment dat nu m-am putut abtine si am explodat:

-Ceee…in povestile asta e discriminare curata…adica de ce trebuie sa stea inchisa in castel ?Nu poate sa sparga usa,sa coboare pe geam?Ooo si te rooog…printu’ ala e un pampalau daca asculta de tasu’ si se casatoreste cu fufa aia !

Justin a ramas,pentru prima data in viata lui banuiesc, fara cuvinte.Statea pur si simplu si se uita la mine de parca s-ar astepta ca in oricie moment sa vina o nava si sa ma duca inapoi pe planeta mama.Cand si-a revenit a inceput sa vorbeasca…si eu am ajuns la concluzia ca era chiar dragut cand tacea.

-Ai inebunit ?Cum sa zici asa ceva intr-o clasa cu copii de 7 ani in cel mai bun caz ?

-Ceee ?Trebuie invatati de mici…bati fierul cat e cald !

-Cred ca ori eu am halucinatii ori tu tocmai le-ai zis copiilor ca printesele sunt niste fufe si ca nu trebuie sa asculte de parintii lor.

Din clasa s-au auzit la unison tipete de uimire si incantare.

-Ooo nu nu nu nu nu…nu e bine..nu am vrut sa zic asta!

-Bine inteles ca nu a vrut sa zica asta!Eu cred ca ceea ce a vrut colega mea sa zica e ca in ziua de azi,posibilitatile sunt mult mai multe si ca daca esti femeie nu trebuie sa astepti sa apara un print.Pentru ca femeile sunt niste persoane minunate,si ar trebui sa se poata faca rearcate fara ajutorul cuiva.Si nu a vrut sa zica sa nu ascultati de parintii vostri,pentru ca ei sunt niste persoane minunate care vor ce e mai bun pentru voi.Doar ca la un moment dat pot aparea probleme din cauza diferentei de opinie asa ca cel mai bine e sa le explicati ce doariti si de ce doriti.

Ohhooo…la asta chiar nu ma asteptam.In ce moment s-a transformat din imbecil intr-o persoana de admirat pentru modul in care gandeste?Oricum,nici eu nu o puteam zice mai bine.Nu credeam ca poate gandi asa in concluzie i-am soptit:

-Hey Justin,multumesc!

A zambit.Doamne ce frumos zambea..Pana la urma nu era atat de rau sa exista printi.In fine…povestile oricum nu sunt pentru mine . I-am zambit si eu si am continuat povestea.

Februarie 1, 2010

cap V-Oficial sunt moarta!

Posted in Uncategorized la 5:11 pm de icedcappuccino

Ahh..unde sunt?Stiu doar ca alergam de nebuna pe plaja…dar de cine fugeam?Nu e posibil asa ceva.Natasha,termina imediat,nu e nimeni in spatele tau!Dumnezeule am inceput sa vorbesc singura?Ce se intampla cu mine?Ininte sa apuc sa-mi raspund cineva m-a prins de talie.Senzatia a fost atat de ciudata incat m-am trezit tipand.

-Hey,shhh,gata…a trecut linisteste-te.Dumnezeule,eu doar am vrut sa te trezesc pentru ca parintii pleaca la aeroport si m-am gandit ca vrei sa-ti iei ramas bun.Mama ta m-a rugat sa nu te trezesc dar mi-am inchipuit ca te vei supara.La dracu Natasha,prima data cand sunt in preajma ta ajung la urgente cu o agrafa in picior,a doua oara lesini si acum ai cosmaruri…tu vrei sa ma omori?

Oh,el era…ce ciudat,nu inteleg ce zice,e ca si cum as asculta de sub apa.A zis ceva de mama?Da mama…vreau sa o vad dar mi-e atat de somn si sunt atat de obosita..parca nu m-as fii trezit acum cateva secunde.Am coborat impleticindu-ma pe scari.Banuiesc ca daca nu era Dylan ajungeam la urgente.Abia cand am vazut bagajele parintior m-am trezit la realitate.Mi-am luat la revedere de la ei si nu stiu pentru cat timp.Simnteam o stare de nostalgie,de pustietate.Ma simteam prea libera,nu stiam ce sa fac cu atata libertate.Mereu mi-am dorit sa simt cum imi alearga sangele prin vene, mereu mi-am dorit sa vad cum e sa risti totul.Nu-mi mai era somn… dar nu prea aveam ce sa fac la ora 5.30 dimineata asa ca m-am dus in gradina.Atmosfera e atat de placuta,atata liniste incat puteam sa jur ca in vantul care-mi incurca parul si-mi gadila fata se auzea o melodie.Doamne,imi aminteste de mare,de tot ce iubeam mai mult.Atunci mi-a venit o idee…chitara.As vrea sa reiau o veche melodie pe care nu am putut-o niciodata termina.Avea nevoie de un sfarsit,dar eu nu ma puteam opri,notele imi curgeau fara intrerupere printre degete ca nisipul unei clepsidre.Am adus chitara din camera si am inceput sa cant.Aceeasi melodie de acum 4 ani,mereu aceeasi dar niciodata exact la fel.De fiecare data cand credeam ca am gasit notele perfecte imi scapau prinre degete,le pierdeam,ma pierdeam in melodie,ma pierdeam si ma trezeam in aceeasi postura ca intotdeauna…visand.Melodia era ca o dulce agonie,ceva care iti lasa un gust amar dar atat de dulce, notele erau ca o panza de paianjen,atat de intortochiate si complexe incat de fiecare data sfarsesc pierduta intre miile de posibilitati de sfarsituri.Totusi,in seara asta,in gradina s-a schimbat ceva.Nu mai simteam nevoia sa gasesc sfarsitul melodiei,nu,nici pe departe.Azi vroiam sa cant,sa cant pana cand uit de melodie in sine,sa cant pana uit de unde sunt sau de unde am inceput,sa uit….sa uit de unde de cand sau cum am inceput sa uit.Nu stiu cat timp am stat asa,cantand dar la un moment dat am simtit cum cineva ma prinde de talie.Era o atingere usoara,ca o adiere calda.Am tresarit usor,nu ma asteptam sa fie cineva afara la ora asta.M-am intors si am suspinat incet la vederea fetei atat de perfecte a lui Dylan.Speram ca nu m-a auzit dar zambetul din coltul buzelor lui perfecte mi-a dat de inteles ca a auzit.Am rosit si i-am multumit lui Dumnezeu ca in gradina era intuneric si ca el nu putea sesiza schimbarea de culoare a fetei mele.Am vrut sa spun ceva,desi nu stiam foarte bine ce aveam sa spun.Spre surprinderea mea m-a oprit,m-a luat in brate,m-a luat de mana si imi ghida miscariele pe coardele chitarei asa cum un profesor ar invata un copil sa scrie,tinandu-i mana in mana lui pentru ca penita sa nu-si piarda echilibrul.Mi-a luat cateva secunde sa-mi dau seama ca e aceeasi melodie pe care o cantasem acum cateva minute.Era atat de dulce,de completa.Si-a sprijinit capul pe umarul meu.Acum ii simteam respiratia calda pe gat,ii simteam mirosul.Era atat de subtil,de fin si totusi atat de puternic,eram ca intr-un fel de transa.Am recunoscut ultimele note din cantec,am zambit cu parere de rau,totul se termina la un moment dat.Poate asta era singurul motiv pentru care eu nu puteam niciodata sa termin melodia.Ma atasasem atat de mult de sentimentul de cautare continua incat oricat de mult mi-as fii dorit sa termin,niciodata nu puteam.Poate ca in subconstient nu vroiam sa se termine,si mintea mea ocolea raspunsul.Tipic mie.M-am concentrat pe melodie.Dumnezeule,parca era facuta sa o cante el.Dintr-o data am inceput sa nu mai recunosc notele.Ce face?Notele erau diferite dar se impleteau atat de bine cu cele de dinaintea lor.Eram pur si simplu coplesita,atatea sentimente,atatea senzatii erau prea mult.Mi-am dat seama abia cand aveam tricoul ud ca incepusem sa plang.Nu-mi vine sa cred ca terminase melodia,era atat de perfecta,atat de completa,atat de fragila.M-am trezit plngand si razand in acelasi timp.Doamne,statusem atata timp sa-i gasesc un sfarsit desi in adancul sufletului nu vroiam sa se sfarsasca.El o terminase,dar nu cu un sfarsit,cu un nou inceput.Cu note noi, calde ,surprinzatoare,    perfecte.S-a desprins usor de mine si m-a intors cu fata dar cand a vazut ca plang s-a panicat.

-Natasha,ce-ai patit?Imi pare rau,stiu ca era melodia ta,pur si simplu asa am simtit ca ar trebui sa se continuie.Doamne,e melodia ta,poti sa o modifici oricand….

Nu-mi venea sa cred ce-mi aud urechile.El se scuza cumva pentru ca-mi modificase melodia,in cel mai surprinzator mod posibil?

-Nu de asta plang.Doar ca…am cautat atat un sfarsit la melodie si vii tu..si in 4 minute e perfecta.De parca as stii melodia de ani intregi,de parca asa era de cand m-am nascut…nu stiu daca intelegi ce-ti spun.Pare atat de ciudat,nu vreau sa crezi ca sunt o psihopata dar,melodia asta mi-a dat multe batai de cap.

A inceput sa rada.Ce era asa de amuzant?
-Hey,nu credeam ca ai pus atata pasiune in melodia asta.

-Nici eu nu credeam…nu stiu ce se intampla…adica,chair nu-mi dau seama de ce m-a afectat atat.

A inceput sa rada din nou.

-Doamne,esti atat de copil!

-Hey,uite cine vorbeste.

Si l-am impins de pe banca.

-Auuu,auchhh

-Vai Dylan,nu pot sa cred,sunt o neghioaba,imi pare atat de rau!Te doare,unde te-am lovit?
-Nuuuu ma gadila!

-Am zis ca-mi pare rau,nu trebuie sa te porti asa.A fost un accident.

Si zicand asta m-am ridicat de langa el,am luat chiatara si am vrut sa plec dar am ramas socata cand curtea a fost zguduita de rasetele lui.Atunci mi-a picat fisa.

-Ahhh…iti arat eu tie Dylan!

Am inceput sa alerg dupa el dar nu-l puteam prinde.

-AAAUUUU…Dylan glezna mea!

Ma vaitam atat de tare incat cainii vecinilor au inceput sa latre.In curand se va trezi Charles si va crede ca dau hotii.

-Wai Natasha,imi pare atat de rau !
-Sa taci!E numai vina ta…tu si alergatu tau….auchhh

-Lasa-ma sa te duc in casa.

Inainte sa apuc sa protestez m-am trezit luata pe sus si dusa in casa.Intre timp,cum bine presimtisem unchiul meu se trezise dataorita taraboiului pe care il facusem eu.Cap sec ce sunt ! Cand m-a vazut in brate la Dylan cum urlam ca ma doare glezna era pe punctul de a face soc.

-Aaaaaaaaa…Naty scumpo ce mama dracu ai patit ?O sa ma omoare maicata.A plecat de 2 ore si deja ai glezna luxata ?

S-a auzit sunand telefonul si pentru ca nimeni nu se sinchisea sa raspunda a intrat robotul si vocea lui Aubrey a umplut incaperea.Am sarit la propriu din bratele lui Dylan si m-am grabit sa-i raspund.

-NU O SA-TI VINA SA CREEEZIII !!!A spus ea.

Dar nu am apucat sa o intreb nimic pentru ca auzindu-mi numele strigat in acelasi timp si de catre unchiul meu si de catre Dylan m-am speriat atat de tare incat am aruncat cu telefonul.Se pare ca am avut o tinta destul de buna pentru ca a aterizat fix in acvariul cu pesti.Am alergat disperata sa-l scot si in goana mea  i-am auzit pe cei doi vorbind

-Tine-ma ca o omor!

-Tine-ma tu pe mine!Fratemiu a facut-o eu o omor !

Nu le-am dat foarte mare importanta pana cand nu mi-am auzit numele strigat pentru a doua oara.

-Natasha Kristen!!!Treci imediat incoace si explica-mi domnisoara,cum de poti merge?

Ooopsss…stiam eu ca mi-a scapat ceva!Acum chair am incurcat-o din 2 motive foarte simple:

1-l-am pacalit pe Dylan…ma va omori pentru asta…s-a panicat grav de tot.

2-unchiul meu era sa faca un infart…mama l-ar omori daca as pati ceva.

Oficial sunt moarta de 2 ori.

-Ce-a fost in capul tau sa faci asa ceva?Tu vrei ca eu sa mor la propriu ?Eu chia ram crezut ca te-ai lovit.Ai inebunit ?Te-ai lvit la cap sau esti o mica vrajitoare ?

-Ce vrajitoare Dylan ?E fiica lu cumnatamea…ce zic eu…e Natasha si cu asta am spus tot !

-Eu zic sa o pedepseti Charles!

-Si eu zic la fel Dylan !

-Tu pe stanga eu pe dreapta !

-S-a facut !

Hey,stai asa…ce vrea sa insemne asta ?Cum adica « tu pe stanga eu pe dreapta » ?Ce Dumnezeu vor sa faca?Nu am apucat sa intreb de 2 ori ca i-am vazut apropiindu-se cu mutre malefice!OOO nuuuu..oricie numai nu ma gadilati!Si asta au si facut.Psihopatii aia 2 m-au alergat prin toata casa.Mai aveam putin si lesinam!

-Mamaaaaa….ia-i de pe mineeeeeeee!!!!

-Vrei la mama?Lasa ca vezi tu numai mama!De la ea ai invatat sa minti ca te lovesti?

-E trasatura de familie !Am spus eu in timp ce fugeam.

Maine e prima zi de scoala,si prima zi in care sunt pedepsita sa stau cu tanci de gradinita dupa ore.Nu stiu cum o sa ma descurc.Pana una alta o voi suna pe Aubrey.Sunt sigura ca nu i-a placut conversatia cu pestii.

-Alo,Abrey?

-Natasha?

-Chiar eu!

-O sa te omorrrr!!!!Dar mai intai trebuie neaparat sa-ti povestesc…….

Ianuarie 30, 2010

cap IV

Posted in Uncategorized la 4:59 pm de icedcappuccino

Totusi ma intreb cum de pot unii oameni sa poarte pica atat de mult timp?Adica…serios acum..care-i problema lui?Doamne..i-am infipt o agrafa in picior acum muuulti multi ani,probabil nici nu-si mai amintea cum arat ..nu m-ar mira daca si-ar aduce totusi aminte ce culoare avea agrafa.Din cate mi-a povestit tata parintii lui erau niste oameni de milioane,ma mir cu cine dracu seamana plodul ala rasfatat.In momentul in care am deschis usa in fata mea nu cred ca se afla o familie normala,erau 3 fotomodele.Dumnezeule mare cum arata femieia aia.Cred ca putea suci mintinle oricarui barbat dar se vadea clar ca-l iubea pe cel de langa ea…se vedea dupa modul in care il privea,dupa modul in care privea copilul pe care-l facuse cu el.Si baitul lor…oh Dumeneule arata exact ca tipii de pe coperta revistelor Vogue.Blond,ochi albastri,bronzat…corp bine lucrat dar care nu-l face sa para un halterofil imbuibat cu steroizi ca curacnul de Craciun al bunicii.Doamneee..baitul asta imi suceste mintile daca am ajuns sa fac astfel de comparatii stupide.Din cate observ si el e la fel de socat ca si mine.Ce…se ajtepta sa mai fiu fetita aia nazvdravana imbracata in haine de baieti?Ha…pai sa astepte mult si bine dupa parerea mea.Oricum acum pot face mai mult decat sa-i infig agrafa in picior.La cat e de nesimtit e nici daca l-as arunca de la etaj nu ar compensa.Cine se crede ?Un tusit care venea ca un fel de apropo la tacarea mea care devenea deja o dovada de proasta crestere m-a trezit la realitate.Inainte sa apuc sa ma prezint baiatul din fata mea a facut ceva care m-a redus la tacere.
-Hmmm…daca tot o sa trebuiasca sa stau in casa asta va trebui sa angajez o nuoa menajera.Hei tu…domnisoara..ce-ar fii sa te faci utila si sa ne pofesti inuntru.Ce dracu se intampla cu servitorii din ziua de azi?
-Fiule,comporta-te frumos!Asta e cel mai mare soc pe care l-am primit de cand m-am nascut.Atata nesimtire nu mi-a fost dat sa vad.Nu ma deranja atat de tare ca tampitu asta tocmai ce m-a confundat cu menajera cat ma deranja modul in care ma tratase.Capul incepuse sa-mi vajaie…ma simteam putin pierduta,aveam un care de draci.Nu cred ca am simtit asa ceva in viata mea.M-am uitat fix la imbecilul din fata mea incercand sa-mi amintesc ce-mi spusese Charles cand eram mai mica.Am strans pumnii iar unghiile aproape ca-mi starpungeau carnea de nervi.Nu m-am mai gandit la ce fac…i-am trantit pur si simplu un „porcule” inainte sa-i dau un pumn in fata si aici s-a rupt firul.Am lesinat.
Cand m-am trezit mama eram intainsa pe canapea cu mama langa mine.Din sufragerie se auzeau rasete.Nu pot sa cred ca propria mea familie fraterniza cu dusmanul.OH Dumnezeule…acum mi-a picat fisa cu adevarat.Eu va trebui sa stau in aceeasi casa cu astaaaaa!!!Mama te rog…vreau la internaaat…sa ma ajute cinevaaa!!Mama, ca do obicei de un calm care acum ma scotea din sarite mi-a zis:
-Scumpo,tu urasti internatul si in plus il vei avea pe Charles lucru care ma ingrijoreaza fie vorba intre noi.Dar scumpo,baiatul nu a vrut sa te jicneasca,a fost o neintelegere.
-Mama…sa nu incerci sa-i iei aparartea mitocanului.Asa se poarta el cu persoanele?Ce conteaza daca sunt servitori sau copii unor oameni de afaceri.
-Iubito,stiu…parintii lui sunt foarte ingrijorati ca trebuie sa plece.Ei cred ca baiatul lor a cam uitat ce e bine si ce e rau.Sperau ca poate il vei putea ajuta tu.Tatal lui are o parere foarte buna despre tine.Te rog iubito,fa-o pentru noi.Si ca tot veni vorba….Natasha..de cand lovesti in halul asta?Asta face o domisoara finuta ca tine?Te-ai comportat ca un baiat.Mai rau…saracul copil nici nu a avut timp sa reactioneze.Parintii lui si cred ca toate persoanele din casa asta sunt mai mult decat amuzati de incident.Ei bine…nu ma intereseaza…sa nu te mai prind ca faci asa ceva.
-Dar maaaamaaaa!
-Nici un dar!Treci imediat in sufragerie si saluta familia Stewart prezentandu-ti scuzele de rigoare pentru comportamentul tau de mahala.De mahala altfel nu-i pot spune.Bietul baiat.
-Daaa…bietul baiat,il invat eu sa se poarte pe baietelul lui taticu!
-Natashaaaa!
-Bine bine..ma duc.
Si am pornit spre sufragerie.Stiu foarte bine ca nimeni nu se poate pune cu mama cand vine vorba de bunele mainere.Cand am ajuns toata lumea m-a intampinat cu un zambet larg mai putin unchiul meu care,nemaiputand sa se abtina din ras a inercat sa para ca tuseste.Nu-mi inchipui ce vede atat de amuzant la situatie.Am rosit putin si am inceput sa vorbesc:
-Pai,haidei sa mai incercam odata.Domnule si doamna Stewart,dupa cum probabil ca oricie persoana normala si-ar fii dat seama sunt fiica prietenului dumneavoastra.Cand au auzit ce-am spus au inceput sa rada.Ma bucur sa va revad dar trebuie sa va marturisesc ca dat fiind ca v-am cunoscut la o varsta atat de frageda nu-mi mai aduceam aminte foare bine de dumneavoastra.
-Micuta Natasha,ce mare te-ai facut scumpo,cand te-am vazut prima data erai un copilas asa de dulce dar atat de nazbatios.Dumnezeule Dylan,si acum rad cand imi aduc aminte ca ti-a infipt agrafa aia in picior.Se pare  ca nu ti-ai pierdut ferociatea.
-Chiar deloc as putea spune a adaugat desteptul de Dylan razand.Bine macar ca nu era suparat.Nu as fii suportat sa fiu nevoita sa-mi cer scuze.Totusi ma deranja faptul ca o luase ca pe o copilarie si ca toti ma priveau acum ca pe un copil  care face vrute si nevrute.
-Deci,incepu mama sa spuna,Dylan va sta in camera de oaspeti,si-a adus deja bagajele.De maine va veni la scoala si Natasha se va ocupa sa-i arate cum sta treaba,noi avem maine de dimineata avion asa ca nu putem decat sa va uram succes in noua viata.Sper sa va intelegeti bine copii,asta ne-ar bucura.Nu vreau sa stiu ca va certati ca soarecele si pisica.Te rog mai ales pe tine Dylan pentru ca pe fiica mea o cred capabila.
-Ha ha ha mama,foarte amuzant.
Se pare totusi ca persoanelor din incapere chiar li se parea amuzant pentru ca casa a fost practic zguduita de rasete.Ce-i cu oamenii astia?
-Scumpo,arata-i te rog lui Dylan camera sa pentru a face un dus si a se instala.Dylan dragule poti sa faci ce vrei din camera aia..e numai a ta.
-Da Dylan dragule,am adaugat eu imitand-o pe mama,trebuie sa te instalezi.
-Atunci sa mergem a spus el pe cel mai normal ton posibil.
Am ajuns in camera i-am dat niste prosoape si am dat sa ies pe usa dupa ce bineinteles am trantit usile dulapului cat am putut eu de tare dar m-a prins de mana punandu-ma practic in imposibilitate de miscare.
-Da-mi imeidat drumul ca daca nu tip de trezesc tot cartierul!
-Hey,m-ai prins,te cred dar poti sa tresesti si martienii  ca nu iesi de aici pana nu vorbim.
-Nu avem despre ce sa vorbim.A,defapt chiar avem.Te rog cand te duci la toaleta sa ridici capacul,din nefericire va trebui sa impartim baia,e singura de la etajul asta.
Spunand astea am da sa ies iar dar de data asta m-am lovit de ceva tare.Nu m-am dezmeticit bine ca m-am trezit luata pe sus si aruncata pe pat.Am vrut sa tip dar mi-a pus mana la gura si mi-a soptit la ureche,respiratie lui gadilandu-mi gatut.
-O miscare daca mai faci si ii spun mamei tale ca ai vrut sa ma lasi fara mostenitori!
Cu asta a pus capac…ma avea la mana pentru ca oricat as nga,mama o sa-l creada asa ca nu-mi ramanea altceva decat sa stau cuminte si sa astept.Intre timp dobitocul s-a pus langa mine si cu un zambet idiot pe fata a inceput:
-Asa e mai bine…
Am marait si m-am uitat la el cu cea mai infricosatoare privire.
-Nu intinde coarda!
-Bine bine,Xena.Uite ce e,vroiam sa-mi cer scuze pentru incidentul de mai devreme.Nu a fost un inceput foate bun asa ca as vrea sa clarificam lucrurile.Cand m-am purtat asa nu a fost pentru ca asa ma port eu cu sevitorii.Am vrut sa-ti dau o lectie pentru ca mi-ai infipt agrafa aia nenorocita.A fost un gest copilaresc stiu,dar nu m-am putut abtine.Tu esti singura care nu stia.Nu am vrut sa crezi ca sunt un nesimtit.Trebuie sa recunosc ca ma asteptam la oricie altceva din partea ta excluzand ideea unui pumn.Nu te-ai schimbat nu?M-am speriat ingrozitor cand ai lesinat….sa nu-mi mai faci asa ceva!
Si cu asta m-a lasat masca.O voce mica in cap imi spunea…”Hey…Ntasha…trebuie sa raspunziii altfel o sa creada ca esti nebuna,daca nu crede asta de cand avea 5 ani…si sa stii ca traumele din copilarie nu pot fii sterse asa de usor”
-Oh…la asta chiar nu ma asteptam,in cazul acesta,imi pare rau pentru pumn,nu e genul meu adica…nu stiu cum sa iti explic..
-Ahaaa..cu siguranta nu e genul tau…cum nu sunt nici agrafele dar se pare ca ai o placere deosebita sa exerimentezi partile mai intunecate ale personalitatii tale pe mine.Aspus el razand
-Hey…am spus ca-mi pare rau..de unde era sa stiu ca e o farsa?
Am adaugat prefacandu-ma suparata si scotand limba.
-Doamneee…erai cum erai cand erai mica,dar acum intreci oricie asteptari.
Nu stiu de ce am simtit ca zice asta cu un dublu inteles.In fine,poate ca sunt eu paranoica.Nu vroiam sa-i dau impresia ca sunt mai anormala decat ma crede deja.
-Prieteni ?
-Prieteni daca juri ca renunti la agrafe,parul tau e foarte frumos liber.
Am inceput sa radem amandoi iar apoi l-am lasat sa se instaleze.Maine ne astepta o zi grea atat pe mine cat si pe el.Am adormit in camera mea pe ritmurile muzicii preferate.Asta ma linistea mereu.

Pagina următoare